În ultima vreme, am fost întrebat frecvent, atât de apropiați cât și de membri ai familiei, despre opinia mea în legătură cu cine ar trebui să votăm. Este un subiect „fierbinte”, iar având în vedere că încă nu ne aflăm în preziua alegerilor sau în cabina de vot, îmi permit să îmi exprim punctul de vedere personal, bazat pe experiența acumulată.
Vrem, nu vrem, decizia de a vota este inevitabil influențată de doi factori esențiali: educația religioasa și educația laică. Acestea difera de la individ la individ, în funcție de nivelul formal ori real la care se află. Nu există o formulă valabilă pentru toți.
Acest lucru este evident în fiecare decizie pe care o luăm, fie ea formală sau informală, gnostică sau agnostică. Este un fapt greu de ignorat, mai ales când privim religia nu doar ca pe o chestiune spirituală, ci și ca pe un instrument extrem de puternic de modelare a opiniei publice. Așa cum îmi spunea un prieten apropiat, Viorel Roman, doctor în teologie și fost profesor la Universitatea din Bremen, Germania, o voce profesionistă în domeniu: „religia a fost și rămâne unul dintre cele mai eficiente instrumente de manipulare a cetățeanului”. Aceste cuvinte îmi răsună adânc în minte, mai ales când reflectez asupra influenței pe care o poate avea religia asupra unei națiuni, când e vorba de vot.
Deși, aparent, e o exagerare, religia a jucat și continuă să joace un rol central în modelarea comportamentului cetățenilor și în influențarea deciziilor politice. Un aspect esențial al acestei influențe este educația religioasă, care formează viziuni și valori fundamentale în cadrul comunităților religioase. În multe culturi, educația religioasă este un pilon important al educației din școli, determinând comportamentul moral și deciziile politice ale indivizilor.
Educația religioasă se concentrează pe transmiterea învățăturilor religioase și a principiilor morale fundamentale ale unei confesiuni. În multe țări, aceasta este parte integrantă a sistemului educațional, având ca scop formarea unui comportament moral și religios specific unei comunități. Educația religioasă are, în general, un impact semnificativ asupra alegerilor politice ale indivizilor, determinându-i să susțină politici conservatoare care sunt în acord cu învățăturile religioase. De exemplu, în țările catolice, educația religioasă poate influența opinia publică în ceea ce privește interzicerea avortului sau promovarea valorilor tradiționale ale familiei.
În schimb, educația religioasă dusă la extreme, poate crea uneori discriminări față de cei care nu împărtășesc aceeași religie, mai ales în contexte politice și sociale pluraliste. De asemenea, există pericolul ca educația religioasă să fie folosită ca un instrument de manipulare politică, în special în regimurile autoritare sau în societățile în care religia și politica sunt strâns legate.
În acest context, al manipularii religioase, există trei modele fundamentale de influență religioasă în Europa, fiecare cu trăsături specifice:
Modelul protestant se regăsește în țările scandinave (Suedia, Norvegia, Finlanda), Danemarca, nordul Germaniei și Marea Britanie (de unde a fost exportat în SUA). Acest model pune accent pe autonomia individuală, responsabilitatea personală și respectul pentru lege. În aceste țări, instituțiile politice sunt adesea caracterizate prin transparență și implicare activă a cetățenilor, ceea ce le conferă o stabilitate socială mai mare. Aici, religia este mai puțin prezentă în viața cotidiană a cetățenilor, dar cu toate acestea, principiile protestante de muncă asiduă, responsabilitate individuală și altruism au un impact puternic asupra deciziilor politice. Educația religioasă în aceste societăți tinde să fie mai mult una de formare a conștiinței morale decât o educație doctrinară. Religia protestantă încurajează raționalitatea și pragmatismul în politică, iar liderii sunt adesea evaluați în funcție de abilitățile lor administrative și etica muncii. Efectul? Acest model a generat cel mai modern model de democratie si nivelul de trai cel mai ridicat din lume.
Modelul catolic domină în vestul și centrul Europei, inclusiv în țări precum Italia, Spania, Franța, Polonia și multe dintre fostele state socialiste din Europa Centrală. Acest model pune un accent puternic pe comunitate și pe solidaritate socială, fiind strâns legat de tradițiile istorice și culturale ale Bisericii Catolice. Educația religioasă este văzută ca un instrument de transmitere a principiilor morale și etice fundamentale ale Bisericii, care ajută la conturarea viziunii politice a cetățenilor. În multe dintre aceste țări, religia a avut o influență semnificativă asupra politicii și legislației, cu un rol important în menținerea unui echilibru între stat și Biserică, biserică reformată fundamental în urma revolutiei religioase determinate de traducerea Bibliei de catre Martin Luther si a razboiului dintre catolici si protestanti. În ciuda secularizării progresive, principiile catolice încă modelează multe dintre atitudinile politice, în special în domeniul drepturilor sociale și al educației.
Modelul ortodox predomină în estul Europei, incluzând țări ca Grecia, România, Serbia, Bulgaria, Ucraina și Rusia. Ortodoxia pune un accent deosebit pe tradiție de tip medieval, bazată pe credință în formă (material), nu și pe fond (spiritualitate); pe unitatea națională și pe legătura strânsă dintre religie și stat, în care familia, națiunea și religia sunt văzute ca valori fundamentale.
În multe dintre aceste țări, religia are o influență semnificativă asupra identității naționale, iar politicienii sunt adesea evaluați prin prisma încrederii în valorile religioase tradiționale. Așadar, alegerea unui lider sau a unui partid este adesea influențată de loialitatea față de Biserica Ortodoxă și de valorile sale conservatoare, chiar dacă aceasta este pur formală.
Fiecare dintre aceste modele religioase aduce cu sine o serie de valori și principii specific care influențează nu doar viața spirituală a cetățenilor, ci și procesul electoral. În contextul actual, este esențial să înțelegem cum aceste influențe religioase pot modela deciziile politice și alegerile pe care le facem. De asemenea, educația joacă un rol crucial în modul în care înțelegem aceste influențe și cum ne raportăm la ele într-un cadru democratic.
Educatia religioasă este un concept fundamental în multe societăți, oferind nu doar un cadru pentru formarea valorilor morale, ci și un mecanism de influențare a comportamentului social și politic al indivizilor. În tradițiile religioase, valorile morale și etice sunt transmise prin educație religioasă, iar alegătorii care au fost educați într-un astfel de cadru sunt mai susceptibili să susțină partide sau lideri politici care reflectă aceleași valori conservatoare.
Aceste educații religioase variază semnificativ în funcție de confesiune și contextul cultural.
De exemplu, în țările catolice, educația religioasă este adesea integrată în școlile publice sau private și are un impact semnificativ asupra formării opiniilor politice. Politicile care sprijină familia tradițională, interzicerea avortului și protejarea valorilor religioase vor rezona adesea mai puternic cu cei care au primit educație religioasă. În Polonia, de exemplu, educația religioasă are o influență notabilă asupra alegerilor politice, iar partidele care susțin valori conservatoare sunt adesea sprijinite de cetățenii care consideră că religia joacă un rol esențial în viața lor.
Același fenomen se regăsește în țările ortodoxe, cum ar fi România, unde influența religioasă asupra deciziilor politice este semnificativă. Aici, educația religioasă formează un nucleu de valori care sunt promovate de către partidele politice conservatoare, iar alegătorii educați religios sunt adesea mai favorabili acestor platforme, fiind mai puțin deschiși către politici care promovează drepturile sexuale sau libertățile individuale, în numele moralității religioase.
Totodată, religia, ca instrument de educație, joacă un rol important și în modul în care cetățenii își formează relațiile cu statul. De-a lungul istoriei, religia a fost un mijloc eficient de manipulare a masei, iar educația religioasă a fost, deseori, folosită ca un instrument de control social. În țările ortodoxe sau catolice, biserica a fost și continuă să fie un actor cheie în menținerea unui anumit status quo politic, influențând nu doar comportamentul cetățenilor, ci și politica guvernamentală.
Pe de altă parte, educația laică pune accentul pe dezvoltarea gândirii autonome, pe formarea unui cetățean capabil să ia decizii raționale și informate, fără a fi influențat de norme religioase impuse. În cadrul educației laice, accentul este pus pe știință, raționament logic și drepturile fundamentale ale omului. În multe țări europene moderne, educația laică este integrată în sistemele școlare publice, asigurându-se că tinerii sunt educați într-un mediu neutrul din punct de vedere religios.
În Franța, un exemplu de țară cu un sistem educațional puternic laic, educația religioasă nu face parte din curriculumul școlar public. Statul separă clar instituțiile religioase de cele educaționale, iar acest principiu a fost înrădăcinat adânc în politica și legislația franceză. Astfel, cetățenii educați într-un sistem laic sunt, în general, mai deschiși către politici liberale și progresiste, care promovează diversitatea, drepturile minorităților și egalitatea între sexe. Politicile care susțin libertatea de exprimare, drepturile femeilor și drepturile persoanelor LGBTQ+ sunt, adesea, mai susținute de cetățenii educați într-un cadru laic, care resping influența religioasă în viața publică.
Un alt exemplu de educație laică o reprezintă țările scandinave, cum ar fi Suedia și Norvegia, care au învățături bazate pe principii de drepturile omului, egalitate și justiție socială, fără a promova în mod direct valori religioase. În aceste țări, educația este orientată spre formarea unui cetățean responsabil, care este capabil să își formeze opinii bazate pe știință și logică, fără a se lăsa influențat de dogme religioase.
În acest sens, educația laică influențează, de asemenea, alegerile politice ale cetățenilor. Alegătorii educați în acest cadru sunt adesea mai sensibili la valorile progresiste și sunt mai predispuși să susțină politicieni care se opun în mod activ abuzurilor de putere, care promovează politici de protejare a drepturilor omului și care susțin o guvernare transparentă și echitabilă.
Totuși, educația laică poate crea tensiuni în societățile în care există o diversitate religioasă puternică, mai ales în fața cerințelor de respectare a pluralismului religios și cultural.
Ca raspuns la întrebarea, pe cine alegem, trebuie să ținem seama de interacțiunea dintre religie și educație în deciziile politice.
Într-o societate democratică, alegerea politică este un proces complex, influențat de mai mulți factori care merg dincolo de analiza rațională a programelor și propunerilor politice.
În timp ce educația religioasă și educația laică par să ofere abordări diametral opuse ale formării cetățenilor, există o interacțiune complexă între cele două în contextul deciziilor politice. În multe țări, educația religioasă și educația laică coexistă, iar alegătorii pot fi influențați atât de valorile religioase, cât și de principiile laice în formarea deciziilor politice.
De exemplu, în România, un stat cu o majoritate ortodoxă, educația religioasă este un factor semnificativ în deciziile politice, dar și educația laică joacă un rol important în promovarea unor politici progresiste și a unei gândiri critice. În acest context, electoratul românesc se află într-o continuă tensiune între valorile tradiționale promovate de religie și valorile progresiste susținute de educația laică.
În final, alegerea politică a unui individ este determinată, într-o mare măsură, de educația primită. Indiferent dacă este religioasă sau laică, educația formează fundamentele gândirii politice și ale percepției asupra valorilor fundamentale ale unei societăți.
Într-o lume în care politicile sunt tot mai polarizate, înțelegerea influenței educației religioase și laice asupra deciziilor politice poate oferi o mai mare claritate asupra procesului electoral și asupra alegerilor făcute de cetățeni.
Educația, fie ea religioasă sau laică, joacă un rol esențial în formarea convingerilor politice ale indivizilor. În România, unde Biserica Ortodoxă are o influență majoră asupra societății, politicienii utilizează frecvent simbolistica religioasă și dogmele pentru a-și asigura suportul popular. Această realitate devine și mai evidentă pe măsură ce scena politică se polarizează, iar manipularea religioasă sau pseudo-educațională devine un instrument esențial pentru controlul electoratului.
Ce constatam azi în panoplia electorală din România:
- Extremismul religios ca instrument politic
În România, extremismul religios nu se manifestă doar prin grupări izolate, ci este utilizat strategic de către anumite forțe politice care se prezintă drept „apărători ai valorilor creștine”. Astfel, orice inițiativă legislativă progresistă, fie că vizează drepturile minorităților, educația sexuală sau protecția mediului, este atacată ca fiind „necreștină” sau „importată din Occident pentru distrugerea valorilor românești”.
Un exemplu clar este campania din jurul referendumului pentru redefinirea familiei din 2018, unde Biserica Ortodoxă și partidele conservatoare au mobilizat electoratul pe baza fricii de „degradarea morală” a societății. De asemenea, în timpul alegerilor, liderii religioși sunt invitați să binecuvânteze candidați, influențând astfel votul credincioșilor. - Pseudo-educația, ca mijloc de dezinformare
Un alt instrument periculos este pseudo-educația, prin care informațiile sunt distorsionate pentru a consolida anumite narative. În România, acest fenomen se manifestă prin promovarea unor teorii conspiraționiste cu privire la educația sexuală, vaccinuri sau „dictatura progresistă”.
De exemplu, în dezbaterile despre introducerea educației sexuale în școli, opoziția a venit nu doar din partea Bisericii, ci și a unor politicieni care au răspândit ideea că această materie „pervertește copiii” sau că promovează „ideologia de gen”. Astfel de mesaje sunt diseminate prin rețele sociale, canale media apropiate de Biserică și chiar prin manuale alternative promovate în anumite școli confesionale. - Manipularea prin frică și mesianism politic
În România, manipularea religioasă este combinată cu inducerea fricii pentru a menține un electorat obedient. Se promovează ideea că valorile tradiționale sunt sub asediu, iar politicienii conservatori sunt prezentați ca „ultimii apărători ai neamului și credinței”. Astfel, orice formă de opoziție este catalogată drept „globalistă”, „anticreștină” sau „trădătoare”.
Această tehnică a fost utilizată inclusiv în timpul pandemiei de COVID-19, când liderii religioși și politicieni populiști au răspândit ideea că restricțiile sanitare sunt „un atac la adresa libertății religioase”, mobilizând astfel opoziția față de măsurile de protecție.
În concluzie, în România, interacțiunea dintre educația religioasă și educația laică este strâns legată de contextul politic, iar atunci când religia este folosită ca instrument de manipulare, iar educația este subminată prin pseudo-știință și dezinformare, alegerile democratice devin profund viciate. Soluția problemei constă în promovarea unei educații critice autentice, care să permită cetățenilor să distingă între credință autentică și propagandă politizată. Fără această capacitate de discernământ, democrația românească rămâne vulnerabilă în fața populismului religios și a dezinformării sistematice.
Raspunsul la întrebarea: Cum să îți alegi candidații într-o societate marcată de manipulare și pseudo-educație?
Alegerile sunt unul dintre cele mai importante momente pentru orice societate democratică, dar procesul de vot nu este întotdeauna atât de simplu pe cât pare. În România, așa cum se întâmplă în multe alte țări, religia și educația joacă un rol esențial în formarea opiniilor politice. Problema apare atunci când aceste două elemente sunt deturnate și transformate în instrumente de manipulare. Cum poți, așadar, să faci o alegere informată într-un peisaj electoral dominat de populism, frică și pseudo-educație?
- Recunoașterea manipulării religioase
Mulți politicieni încearcă să îți câștige votul apelând la sentimentele tale religioase. Se prezintă drept „apărători ai valorilor tradiționale” și sugerează că adversarii lor sunt „dușmani ai credinței”. Îți spun că familia este amenințată, că școala le spală creierul copiilor sau că Europa vrea să ne distrugă identitatea. În realitate, astfel de mesaje nu au alt scop decât să îți distragă atenția de la adevăratele probleme sociale, economice și politice. Dacă un candidat își bazează campania mai mult pe discursuri religioase decât pe soluții concrete, ar trebui să îți pui întrebări serioase cu privire la intențiile sale. Dar asta depinde de nivelul personal de educație religioasă. Dacă e doar formașă, ești victim sigură, pentru că mergi pe varianta ce decid alții. - Atenție la promisiuni fără acoperire
De câte ori nu ai auzit politicieni care promit salarii mai mari, taxe mai mici, infrastructură impecabilă și o viață fără griji? Sună tentant, dar realitatea este că, de cele mai multe ori, aceste promisiuni sunt imposibil de realizat. Un candidat care îți spune doar ceea ce vrei să auzi, fără să îți explice cum va pune în practică măsurile respective, se bazează pe ignoranța electoratului. De aceea, înainte de a te lăsa convins de un discurs frumos, întreabă-te: a demonstrat acest om, prin faptele sale, că poate livra ceea ce promite? Contextul economic, permite punerea în parctică a promisiunilor? Cât mai crezi în miracole de tip CARITAS? - Testarea capacității critice a unui candidat
Un lider politic trebuie să fie capabil să analizeze realitatea cu obiectivitate și să propună soluții bazate pe fapte și dovezi, nu pe emoții și teorii conspiraționiste. Dacă un politician respinge educația științifică, se opune vaccinurilor fără argumente valide sau promovează ideea că „străinii ne vor răul”, probabil nu este interesat de progresul țării, ci doar de menținerea fricii și a diviziunii sociale. Un candidat serios va susține gândirea critică și educația reală, nu pseudo-știința și manipularea emoțională. Va veni cu soluții viabile, de genul renegocierii subventiilor pentru agricultură, armonizarea pensiilor special în raport cu randamentul și forța economiei naționale, exploatarea în interes național al resurselor critice (petrol, gaz, energie, masa lemnoasa, minereuri), masuri de stiulare a productiei in domeniul prelucrarii materiilor prime, masuri de stimulare a serviciilor de calitate, reducerea taxelor pe muncă, depolitizarea adminstrației publice și eliminarea controlului politic asupra justiției, reducerea evaziunii fiscal, instituirea raspunderii pentru administrarea defectuoasă a fondurilor publice si a acordarii acestora clientele politice, fara licitație, etc. - Evitarea politicienilor cu discurs mesianic
Un semnal de alarmă serios este atunci când un politician se prezintă ca fiind „singura soluție” pentru salvarea națiunii, fără a oferi și soluțiile concrete. Cei care se erijează în „mântuitori” și refuză dialogul democratic tind să fie, în realitate, periculoși pentru societate. Politica nu are nevoie de lideri autoritari, ci de oameni care înțeleg că progresul se face prin colaborare, competență, cinste, onoare, respect, loialitate, empatie, nu prin dictatură si impunerea fricii. - Alegerea candidaților care susțin educația autentică
O societate puternică este una în care cetățenii sunt educați și capabili să își pună întrebări. Dacă vrei să faci o alegere corectă, alege politicieni care investesc în educație reală, nu în pseudo-educașie, respective în propagandă și manipulare. Un lider care își dorește un popor informat și capabil să gândească critic este, cel mai probabil, unul care acționează în interesul cetățenilor. Elimină fabricile de diploma și promovează educația reală.
În concluzie, votul tău este o armă puternică, dar pentru a o folosi eficient, trebuie să fii atent la cine încearcă să ți-l câștige și prin ce mijloace. Nu te lăsa manipulat de discursuri populiste, prin frică sau pseudo-educație. Analizează, informează-te din surse verificabile, pune și pune-ți întrebări și alege candidatul care demonstrează competență, integritate și respect pentru educație, muncă și valoare profesională. Și mai ales care are un CV etalon în acest sens. Nu oameni falsi, cu CV-uri fabricate (ori cu pause mari în CV), care n-au avut nici un loc de muncă în care sa-și demonstreze abilitațile și competența. Pentru că într-o lume în care dezinformarea este la ordinea zilei, gândirea critică este cea mai bună protecție împotriva manipulării.
Aplicând criteriile menționate anterior, n-ai cum să greșești și, logic, mai rămân doi candidați!
