Democrația este un mecanism fragil, care necesită echilibru între puterea politică și instituțiile statului. Orice deviere de la această balanță duce la concentrarea puterii în mâinile unui grup restrâns, iar statul se transformă într-un instrument de control al cetățenilor, în loc să le fie garantul drepturilor. România traversează o astfel de perioadă critică, în care principiile statului de drept sunt subminate sistematic, iar instituțiile sunt confiscate de partidele de guvernământ.
Recenta modificare a OUG 57/2019, propusă de guvernul Ciolacu, este cel mai recent exemplu de atentat la democrație, vizând transformarea funcției publice într-un apanaj exclusiv al clientelei politice. Dacă acest proiect devine lege, funcționarii publici nu vor mai fi profesioniști angajați pentru competență și neutralitate, ci servitori ai partidului, dependenți de voința liderilor politici.
Politizarea administrației e un cancer pentru democrație
Într-un stat democratic, administrația publică trebuie să funcționeze independent de ciclurile electorale, garantând continuitatea și profesionalismul actului administrativ. Funcționarul public trebuie să fie un specialist, capabil să implementeze politici publice în mod eficient și echidistant, indiferent de cine se află la guvernare. Însă în România, partidele aflate la putere au transformat administrația într-o anexă a intereselor lor.
Această tendință nu este nouă. Încă din epoca Adrian Năstase, funcțiile publice au fost infiltrate sistematic de oamenii partidului. În timp, acest fenomen s-a perpetuat și a devenit regula, iar guvernarea actuală duce lucrurile la un nou nivel: oficializarea politizării printr-un act legislativ.
.. Dacă până acum epurările politice din administrație se făceau discret, prin restructurări mascate și presiuni, acum ele vor fi legale și generalizate. Un guvern care poate înlocui funcționarii după bunul plac își asigură un aparat administrativ complet obedient. Nu va mai exista nicio voce internă care să conteste deciziile abuzive sau alocările discreționare de resurse.
De la stat capturat la partid-stat
Pericolul unei astfel de măsuri nu rezidă doar în pierderea independenței administrației, ci și în efectul de domino asupra întregii structuri de guvernare. Un stat în care funcționarii publici sunt numiți exclusiv pe criterii politice devine un stat clientelar, în care fiecare funcție este o monedă de schimb. În acest scenariu, loialitatea față de partid devine mai importantă decât legea, iar justiția, poliția și instituțiile de control economic devin simple instrumente de reglare a intereselor de partid.
Deja vedem semnele unui astfel de sistem. Recent, Guvernul a transferat sume uriașe în Fondul de rezervă, aflat la discreția premierului. Dacă și administrația locală și centrală vor fi populate doar cu oameni de partid, mecanismele de fraudare și deturnare a fondurilor publice vor deveni imposibil de stopat.
O asemenea evoluție este specifică regimurilor autoritare, în care statul nu mai este un garant al drepturilor cetățenilor, ci un mecanism de suprimare a opoziției și de consolidare a puterii celor aflați la conducere. România riscă să urmeze modelul Ungariei lui Viktor Orbán, unde instituțiile sunt complet aservite regimului politic, iar orice tentativă de contestare este blocată din fașă.
Dispariția opoziției și autocrația PSD-PNL-UDMR
Un alt aspect grav al acestei transformări este anihilarea opoziției clasice (AUR nu reprezintă o alternativă la opoziție. E un partid fantomă, precum PUNR, PRM ori partidul lui Diaconescu, care funcționează cât au un leader să-i tina uniți). Într-un stat democratic funcțional, alternanța la putere și controlul reciproc dintre instituții sunt elemente esențiale pentru menținerea echilibrului politic. În România, însă, opoziția a fost redusă la un simplu spectacol mediatic, fără capacitate reală de a influența deciziile guvernării.
Actuala coaliție PSD-PNL-UDMR funcționează ca un partid-stat, în care adversitatea politică este doar de fațadă, iar în spatele cortinei se derulează un partaj constant al resurselor și influenței. Această alianță a reușit ceea ce doar PCR a mai realizat: monopolizarea puterii și transformarea administrației publice într-un instrument de menținere a status quo-ului.
Când opoziția devine irelevantă, iar administrația este complet politizată, democrația devine doar un decor. România riscă să intre într-o nouă epocă, în care guvernarea nu mai este supusă schimbărilor prin vot, ci doar prin lupte interne între facțiunile aceleiași structuri de putere.
Concluzie: Ce urmează?
Dacă acest proiect legislativ va fi adoptat fără opoziție puternică, România va face un pas decisiv spre un model de guvernare autocratic, în care orice echilibru de putere dispare. Politizarea administrației va deschide calea unor abuzuri și mai mari, iar corupția va deveni o condiție esențială pentru supraviețuirea în sistem.
Rămâne de văzut dacă societatea românească va reacționa la această nouă ofensivă împotriva statului de drept. Până acum, lipsa unui spirit civic puternic a permis derapajele succesive ale guvernanților. Însă, odată ce democrația este complet subordonată intereselor de partid, orice tentativă de schimbare devine aproape imposibilă.
Istoria ne arată că, odată ce un regim atinge un nivel de control absolut, el nu mai poate fi îndepărtat prin mijloacele clasice ale democrației. De aceea, momentul actual este unul decisiv: ori România își apără valorile democratice, ori acceptă să devină un stat captiv, în care drepturile și libertățile sunt doar niște iluzii.
