Românii nu l-au votat pe Georgescu pentru că îl apreciază. L-au votat pentru că nu mai suportau vechea clică. Însă asta nu înseamnă că au rezolvat problema. Într-un sistem profund corupt, schimbarea nu vine prin înlocuirea unei marionete cu alta, ci prin eliminarea celor care trag sforile. Iar în România, păpușarii sunt mereu aceiași: grupuri de interese care dictează politica economică în funcție de propriile câștiguri.
Guvernarea Ciolacu nu este decât o continuare firească a vechiului mecanism prin care statul direcționează resursele către „ai lor”. Niciun premier, până acum, nu a reușit performanța de a aloca atâția bani către firmele clientelare. Sub pretextul „dezvoltării economice”, „susținerii mediului de afaceri” sau „investițiilor strategice”, fondurile publice sunt sifonate cu o eficiență demnă de manualele de fraudă fiscală.
Deficitul de 7,5% – factura pe care o vor plăti toți românii!
România a ajuns să se împrumute la dobânzi exorbitante pentru a acoperi acest dezmăț bugetar. Deficitul de 7,5% nu este doar o cifră tehnică, ci o condamnare la viitoare tăieri bugetare, taxe mai mari și împrumuturi care vor atârna greu pe umerii generațiilor viitoare. În timp ce banii publici sunt pompați în firme de partid și contracte umflate, populația simte doar efectele: inflație, creșterea fiscalității și colapsul serviciilor publice.
Frauda fiscală legalizată: cum s-a ajuns să nu mai avem „evazioniști”!
Deși România nu încasează peste 30% din taxele și impozitele datorate, oficial, nu mai avem evazioniști. Cum e posibil? Simplu: legea a fost adaptată astfel încât marile tunuri financiare să fie protejate. Frauda nu a dispărut, ci doar s-a sofisticat prin:
Insolvențele trucate – Firmele de casă acumulează datorii uriașe la stat, declară insolvența și își șterg obligațiile fiscale, în timp ce patronii lor deschid noi companii și continuă schema;
Justiția complice – Dosarele de mare evaziune trenează ani de zile, până când intervin prescripțiile sau sunt soluționate favorabil pentru inculpați;
Optimizarea fiscală agresivă – Marile afaceri și multinaționalele folosesc scheme prin care declară profit minim și plătesc taxe ridicol de mici, în timp ce micii contribuabili sunt sufocați de controale și penalități.
Practic, România a ajuns în punctul în care evaziunea fiscală nu mai e o problemă oficială, pentru că s-a transformat într-un mecanism perfect acceptat de sistem.
Concluzie: un cerc vicios din care nu se vrea ieșirea!
Cei care au sperat că Georgescu va fi o soluție au fost doar victimele unei iluzii. Nu se schimbă nimic atâta timp cât mecanismele rămân aceleași. Guvernele vin și pleacă, dar cei care trag sforile rămân pe poziții, continuând să direcționeze resursele acolo unde le dictează propriile interese.
Pentru români, adevărata schimbare nu înseamnă să înlocuiască un politician cu altul, ci să înțeleagă cum funcționează acest sistem și să găsească modalități reale de a-l demonta. Până atunci, vom asista la aceeași piesă de teatru, cu alte fețe, dar cu același scenariu.
