Nu m-am născut frumos, bogat sau talentat, încât „să rup gura târgului”. Nici n-am excelat la capitolul inteligență nativă, având un IQ de invidiat. Am primit însă alte „daruri” compensatorii, care mi-au definit existența: curajul, determinarea și, mai ales, empatia. Pentru unii, sunt calități. Pentru alții, defecte. Totul depinde de cine privește și din ce unghi.
După ani în care le-am experimentat, îmi pot permite să le și definesc, ca opinie personală.
Lumea în care trăim nu doar pare, ci este guvernată de dorința de acumulare materială, de competiție feroce și de succes măsurat în averi, funcții și statut social. Asta este unitatea de măsură a valorii umane pentru majoritate. Într-o astfel de societate, curajul, determinarea și empatia sunt adesea confundate cu ambiția oarbă sau sunt considerate slăbiciuni. Ai succes financiar? Exiști. N-ai succes financiar? Ești un ratat.
Și totuși, dacă privim dincolo de aceste standarde superficiale, adevărata forță a unui om nu se măsoară în bani sau putere, ci în verticalitatea lui, în principiile pentru care luptă și în capacitatea de a înțelege suferințele altora. Asta face diferența între a exista și a trăi.
Ce este, în fond, curajul: Îndrăzneala de a fi autentic!
Curajul nu înseamnă doar să înfrunți pericole fizice sau să îți asumi riscuri financiare. În esență, este puterea de a spune adevărul atunci când toți ceilalți aleg să tacă, de a rămâne neclintit în fața presiunilor, de a nu te vinde și de a nu face compromisuri cu propria conștiință. Curajul înseamnă să-ți asum pierderile: comoditatea, liniștea, banii, pentru satisfacția oferită de adevăr.
Într-o lume în care ipocrizia este ridicată la rang de artă, curajul autentic, aparent, este un act de rebeliune.. Dar, istoria nu îi ține minte pe cei mai bogați, ci pe cei care au avut forță (curajul) de a merge împotriva curentului – de la Socrate la Nelson Mandela. Oameni care au refuzat să-și vândă conștiința pe arginți și care au înțeles că adevărata măreție nu stă în acumulare, ci în impactul pe care îl ai asupra lumii, promovând adevărul.
Ce este determinarea? E drumul sigur și curat spre excelență!
Fără determinare, orice ideal rămâne o simplă fantezie. A fi determinat nu înseamnă să alergi obsesiv după succes financiar sau social, ci să perseverezi pe drumul corect, chiar și atunci când pare imposibil.
Marii gânditori, inventatori și vizionari nu au fost mânați de dorința de profit, ci de nevoia de a crea, de a lăsa ceva în urmă. Ei nu au trăit pentru acumulare, ci pentru a construi, transformând în satisfacție ceea ce majoritatea consideră inutil.
Ce este empatia? E forța invizibilă și expresia umanității!
Într-o societate dominată de individualism și cinism, empatia pare o povară. Dar fără ea, lumea ar deveni un câmp de luptă rece și steril, pierzând-și sensul existenței. Adevărata empatie nu înseamnă doar să simți mila față de suferința altora, ci să îți pese suficient încât să acționezi.
Un lider autentic, un profesor dedicat sau un om simplu care își ajută semenii demonstrează, întotdeauna, că empatia nu este slăbiciune, ci curaj. Este ceea ce ține lumea întreagă și o împiedică să se prăbușească sub greutatea nepăsării. E cel mai nobil sentiment care previne autodistrugerea totală a umanității.
E incontestabil că materialismul și pragmatismul material, oferă siguranță și confort, dar nu dă sens vieții. O existență trăită doar pentru acumulare este ca un film fără coloană sonoră – tehnic impecabil, dar lipsit de emoție și profunzime.
Curajul, determinarea și empatia sunt cele care dau culoare vieții, fiind elementele definitorii ale nobleței și caracterului unui om. Ele nu îți vor umple conturile, dar îți vor umple sufletul.
În final, deși nu astfel se contabilizează, măsura unui om nu este ceea ce deține, ci ceea ce lasă în urmă. Nu contează cât, ci ce și pentru cine. Adevărata moștenire nu este materială, ci spirituală. Omul nu e om dacă se hrănește doar material. E doar parte a unui întreg, în care dacă lipsește spiritul, întregul nu există.
