Nimic nou, nu? Exact cum anticipam. Bugetul de stat, transferat (în stil mafiot, cu încălcarea tuturor regulilor fiscale) în „fondul de rezervă”, este direcționat, cu prioritate, spre domeniul controlat de „prietenul” Grindeanu, cel care asigură (conform dezvăluirilor mass-media) „finanțarea”, indirectă și a familiei premierului Ciolacu. Așa funcționează de treizeci și cinci de ani șmecheria PSD. La TV, „se plânge, ipocrit, pe umărul contribuabilului împovorat de taxele capitaliste”, iar în realitate se dirijează banii publici către clientela politică care știe sa administreze mecanismul para-ndărătului, mecanism care reprezintă cheia puterii și a bătăliei pentru putere. Sunt două surse financiare pentru care se bat mafiile în România, ce controlează clasa politica: cea provenită din frauda fiscală ce presupune sustragerea de la plata către buget a taxelor (mecanism în care sunt angrenate, în special, marile corporații monopoliste) și devalizarea banilor din bugetul public, cu sprijinul puterii politice, prin derularea unor contracte de investiții și servicii guvernamentale. În ambele situații (neplata taxelor) sau devalizarea banilor din buget, adevăratul păgubit este plătitorul de taxe și impozite, onest, care suporta consecințele evaziunii fiscale și a devalizării bugetului de stat. În consecință, dacă ar exista legi clare, neinterpretabile, n-ar exista facilități dedicate, ar instituții necorupte și neobediente politic și ar exista predictibilitate fiscală; dacă investițiile publice și serviciile publice ar fi decise ca oportunitate și calitate, de organisme neutre (din care sa facă parte puterea, opoziția și societatea civila), adică n-ar fi aprobate și recepționate de beneficiarii para- îndărătului, nimeni din actualul spectru politic nu s-ar mai bate pentru acapararea puterii, din contra, ar dispărea. Pentru că scopul puterii, în forma actuală, se rezumă la câștigarea dreptului de administrare totala a banului public, după bunul plac al clientei politice și controlul evaziunii fiscale în avantajul clientelei de partid. După asta aleargă toți politicienii și clientela lor care-i dirijează. Din păcate pentru cetățean, o fac toți de treizeci și cinci de ani: și cei de așa zis stânga și cei de așa zis dreapta. E scopul tuturor. Asta vor și AUR și POT și SOS. Cum vă explicați că deși forma de administrare, tip județ, e catastrofală din punct de vedere financiar, din 1990 și până în prezent nici o grupare politică n-a militat (decât formal) pentru descentralizarea administrării centrale a bugetului public, pe regiuni? Din contra, ajunși la putere, indiferent de procentul parlamentar, au menținut același sistem păgubos, de tip comunist, de colectare și administrare centrală a banilor publici, ce generează și întreține cea mai gravă forma de corupție politică? Indiferent de justificări, descentralizarea colectării și administrării fondurilor publice, la nivel regional, este cheia, adică unica soluție a reformării morale a clasei politice, a reducerii costurilor uriașe cu menținerea în funcțiune a aparatului administrativ sinecuristic, județean și central, care falimentează fiscal România și măsura reală și incontestabillă a salvării economiei de la faliment. Altfel, menținerea în continuare a acestui mecanism fiscal, al centralizării colectării fondurilor publice și atribuirii acestora pe criterii politico-clientelare, de către un grup restrâns, va mari deficitul bugetar și va atrage falimentul financiar al țării. E clar pentru orice economist, că măsurile pompieristice, adoptate de Guvernul Ciolacu, de genul transferului poveri fiscale, pe umerii contribuabilului onest, fără întreruperea alimentarii cu fonduri publice a clientelei politice, tot mai lacome, nu sunt o soluție, ci o mare cacealma politicianistă. Sunt o amânare (mai scurtă decât crede Ciolacu) a unui deznodământ previzibil: intrarea României în incapacitate de plată, din cauza lăcomiei clientelei politice, respectiv a imposibilității României de a mai colecta suficient pentru a plăti ratele împrumuturilor scadente. Culmea, Guvernul Ciolacu, împins de lăcomia clientelei politice și a membrilor săi (miniștri puși să administreze ministerele cu mulți bani) știe că e absurd să crezi ca poți majora, la infinit, taxele și impozitele în paralel cu continuarea aceluiași dezmăț bugetar, pentru a alimenta clientela politică, dar, în pofida avertismentelor, totuși o face. Se face că nu înțelege că taxarea excesivă, a mediului privat, în paralel cu dezmățul bugetar, nu face altceva decât să supraîncălzească economia, care, în scurt timp, va produce implozie. Exact cum am spus anul trecut, cifrele nu mint și sunt îngrijorătoare. Cresc vertiginos insolvențele, falimentele și radierile la ONRC. Adică scade, extrem de periculos pentru economie, baza de impozitare, în paralel cu reducerea fondurilor de investiții în sectorul privat. Iar dacă acum o parte din economie supraviețuiește din împrumuturi, fără profit, la sfârșitul primului trimestru din 2025, vom înregistra primele semnale majore ale faptului ca motorul economiei (sectorul privat) crapă, din cauza taxării discriminatorii și fraudei fiscale. E stupid și dovedește incompetență crasă să investești miliarde (în cea mai mare împrumutate) în infrastructura rutieră (pentru a asigura para-ndaratul), fără a risca sa gripezi economia, în lipsa unor investiții care generează plusvaloare. Toți economiștii (inclusiv din guvern) știu asta, că investiția în sectoare ce nu generează plusvaloare, grăbesc falimentul. Iar cel mai grav pentru România este că puterea actuală (PSD/PNL/UDMR) este conștientă că va urma „apocalipsa” fiscală și totuși o face. E conștientă că masurile, cu „salvarea” economiei de la colaps iminent, transferând povara fiscală, discriminatoriu, doar într-o parte a sectorului privat, sunt de un amatorism penibil și nu sunt o soluție, ci doar amânarea deznodământul. De fapt, se vede clar că ei nu urmăresc interesul cetățeanului și nici al economiei. Urmăresc, strict, interesul clientelei politice și al lor, personal. O fac deliberat, pentru că știu că nu există nici o șansă de salvare a economiei, prin astfel de masuri, ci doar pentru a câștiga timp. Mizează pe miracol economic și conjunctură internațională, care i-au salvat pe cei din PSD în ultimii treizeci și cinci de ani. Guvernul a știut și știe, de câțiva ani (de când au împovărat România cu împrumuturi uriașe), că economia se află în incapacitate de plată, adică în pragul falimentului (e evident că ești în pragul falimentului când nu poți colecta cât sunt ratele și dobânzile la împrumut și rostogolești datoriile prin alte împrumuturi). Dar lăcomia clientelei politice și a lor fiind uriașă, i-a determinat să cheltuie miliarde de lei pentru a-și menține prezența la putere. Și, spre deosebire de predecesori, care au clacat după ce-au devalizat bugetul și au dus economia în colaps, Ciolacu a reușit imposibilul. Nu pentru popor sau economie, ci pentru clientela politică, căreia, prin menținerea la putere, le-a mai asigurat încă o „repriză” de contracte dedicate prin care devalizeaza bugetul public. Exact pentru asta a fost data și Ordonanța „trenuleț”: pentru ca Ciolacu să continue, pentru încă o perioadă, să administreze bugetul de stat, prin intermediul „fondului de rezervă” în favoarea clientelei politice. Clientelă care administrează mecanismul para-ndaratului, domeniu în care prietenul și „fratele” lui Ciolacu, ministrul Grindeanu, e campion incontestabil. Urmăriți, în perioada următoare, cum vor exploda „afacerile” familiei Grindeanu, Simonis, Ciolacu (prin intermediul nepoților) și a altor afaceriști din anturajul acestora, respectiv cum vor creste veniturile private ale celor menționați și aveți dovada că Ordonanța „trenuleț”, a fost emisă, exclusiv, în favoarea clientelei politice din anturajul lui Ciolacu și Grindeanu, beneficiarii principali ai miliardului de lei dirijați, dedicat, din bugetul de stat. În concluzie, banii care ar fi trebuit să fie alocați majorării pensiilor, banii pentru voucherele de vacanță, banii pentru diurnele de deplasare a profesorilor, banii colectați din taxa pe stâlp, banii colectați din majorarea impozitului pe dividende, etc., sunt dirijati către firmele clientelare, din „portofoliul” Grindeanu /Ciolacu. Din care nici una nu realizează plusvaloare care să contribuie la cresterea PIB, din contra, sunt cele mai mari generatoare de cheltuieli publice.
