Credeți că, prin adoptarea OUG 107/2024, se vor recupera toate „țepele” (de miliarde de euro), trase la bugetul de stat de corporațiile multinaționale ori cele românești, care acumulează datorii uriașe la bugetele publice? În opinia mea, în peisajul legislației fiscale, OUG 107/2024 nu e decât un alt act de discriminare fiscală, care descurajează pe cei care respectă legea și favorizează pe cei care nu o respectă. O imixtiune, de tip mafiot, a statului în economie, care încalcă, flagrant, regulile economiei de piață și ale concurenței libere. Efectul real (încasări bugetare suplimentare) nu poate fi realizat fără eliminarea cauzei (legislația fiscală deficitară și permisivă). În acest sens Guvernul nu face nimic. Într-o ecuație ce are ca numitor comun frauda bugetară comisă de clientela politică – care numai prin insolvență și faliment, este, la 30.06.2024, în valoare de 20,8 mld. euro, irecuperabile, la care se adaugă alte câteva miliarde de euro „palmate” de corporațiile străine -, credeți că OUG 107/2024 va avea mare efect? Să fim serioși! Cui îi pasă de penalități când legea insolvenței îi permite, fără nici un risc, să nu plătească nimic? Cine va alege varianta plății debitelor, fără penalități, când, intrând in insolvență nu plătește nimic? Hoția bugetară (adică prin acumularea și neplata taxelor sau rambursari bugetare pentru operațiuni fictive), a fost asigurată prin repetatele „amendari” și „îmbunătățiri” ale legislației și se face, în prezent, aproape legal. Majoritatea societăților care au acumulat datorii, nu le-a acumulat pentru că nu a avut de unde plăti obligațiile, ci pentru că au premeditat să nu le plătească. Sunt 175,287 mld. lei, adica 35,04 mld. euro (9,91% din PIB), necolectați, până la 30.06.2024, la bugetul de stat.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că legislația fiscală (menținută extrem de „stufoasă”, ambigua și interpretabila semantic) a fost „upgradata” permanent, nu cu scopul de a se îmbunătăți colectarea, ci pentru a permite clientelei politice să se sustragă de la plata către buget a obligațiilor fiscale și pentru a alimenta clasa politică si partidele cu bani negri. Pentru că, dincolo de cifre și justificări, un lucru este cert: mare parte din cele 175,287 mld. lei creanțe neîncasate, sunt bani sustrași de la plata catre bugetul de stat, încasați de companii, însușiți de patroni și împărțiți cu politicienii, bani care n-au ajuns și nu vor mai ajunge la buget (cu mici excepții), niciodată. Or, în acest vid legislativ, extrem de permisiv din punct de vedere fiscal (când nu mai vrei să-ți plătești obligațiile, apelezi la insolvență ori la case de avocatură și experți fiscali), bineînțeles că majoritatea corporațiilor străine care au „investit” în România (OMV, EON ENEL, Schwighofer, Lafarge, Mital, etc., etc.) și oportuniștii autohtoni, au speculat și vor specula, în continuare, toate „breșele” legislative, angajând firme de consultanță și avocatura „experte” în depistarea și exploatarea „virgulelor” din legislația fiscală. Iar când au epuizat „soluțiile”, apelează la insolvență. Credeți că, dacă li se vor anula penalitățile, vor plăti obligațiile, când, la pachet cu amendarea legislatiei fiscale principale, pentru a servi clientela politică, respectiv a elimina factorul relativ (infracțiunea prin nedeclararea obligatiilor fiscale), gașca de mafioți politici, aflată în fruntea statului, pe lângă modificarea Codului fiscal (devenit extrem de interpretabil) și a legii evaziunii fiscale (care încurajează evaziunea prin facilitățile acordate celor care fraudează bugetul), a mai emis și o lege a insolvenței, care permite fraudarea totală si legală a bugetului de stat, prin declararea insolvenței în momentul în care obligațiile fiscale, ajunse la scadență, nu mai pot fi amânate la plată?
Cu astfel de instrumente (Cod fiscal si de procedură fiscală, legea evaziunii fiscale si legea insolvenței, upgradate si „cosmetizate” încât a dispărut nu numai infracțiunea, ci și răspunderea civilă) perfecționate, fraudarea bugetului public a devenit un „modus operandi” la scară națională, respectiv un pericol grav pentru securitatea economică, pentru care OUG 107/2024 nu poate fi o soluție, ci doar o mică prosteală politicianistă, dedicată. Guvernanții, împreună cu parlamentarii puterii (de parcă n-ar fi parte în această ecuație a devalizării bugetare de către corporațiile străine și clientela politică), deși cunosc faptul că frauda bugetară este protejată prin lege, se plâng, ipocrit (pentru a înlătura suspiciunile de complicitate, ce ar putea deveni acuzații publice), că nu sunt bani la buget pentru că instituțiile statului nu-și îndeplinesc atribuțiile (în speță, ANAF), fiind „obligați” să apeleze la împrumuturi pentru a asigura fondurile necesare funcționării statului (instituțiilor) și a întreținerii sinecuriștilor (ce contribuie la falimentarea bugetului public). În realitate, cu actualul Cod fiscal, Cod de procedură penală, Legea evaziunii fiscale, Legea insolvenței, actuala administrație publică și actuala justiție (deprofesionalizate total prin practicarea nepotismului și transformate în instrumente politice prin politizarea lor totală, timorate permanent de politicieni prin amenințări că prin aplicarea legii se comit abuzuri ce pot atrage răspunderea penală), doar proștii și naivii (care nu înțeleg că se poate evita plata obligațiilor, interpretând legile fiscale), mai plătesc taxele la buget si nu apelează la instrumente „neortodoxe” precum insolvența. Apropo! Soldul creanțelor bugetare neincasate la 30.06.2024 era de 175,287 mld. lei, adica 35,04 mld. euro, la bugetul de stat (9,91% din PIB), 21,9 mld la nivelul bugetelor locale, 4,071 mld lei la bugetul asigurărilor sociale, 2,119 mld lei la fondul de șomaj și 7,93 mld lei la bugetul asigurărilorde sănătate.
Din această sumă, de 175,287 mld lei, 71,8 mld lei (40,98%), pentru că este declarată, ar fi potențial încasabilă (în opinia guvernului). OK! Teoretic așa pare. Numai că, diferența, de 103,487 (59,02%), o reprezintă creanțe de același gen, acumulate de firme care, în prezent, se află în inactivitate, insolvență ori faliment. Adică irecuperabile. Deci, din totalul creanțelor neîncasate, 59,02% sunt bani pierduți la buget din aceeași cauză: incompetența, corupția și lăcomia clasei politice, care, pentru a favoriza clientela politică ce comite fraude fiscale, a conceput stupida lege a insolvenței, instrument ce generează, mascat, cea mai mare evaziune fiscală din România. Or, în acest context, din cele 71,8 mld lei creanțe neincasate, potențial încasabile, pe care Guvernul vrea să le colecteze urmare a adoptării OUG 107/2024, din care 8,19 mld lei sunt sume stabilite prin hotarari penale definitive, pe care statul român, tot din cauza legislației ambigue și interpretabile, nu a fost capabil să le recupereze, cât se va recupera? Cât din cele 63,61 mld lei, teoretic incasabile, vor fi încasate în realitate in urma adoptării OUG 107 din 2024? La cum se prezintă piața economică (numărul firmelor care intră în prezent în insolvență creste vertiginos, ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru Guvern) sunt convins că cea mai mare parte din cele 63,61 mld lei (în prezent recuperabile în viziunea Guvernului), vor deveni, în scurt timp irecuperabile si se vor alatura celor 103,487 mld lei „evaporate” prin mecanismul insolvenței și falimentului si al celor 8,19 mld lei din hotărâri penale definitive, nerecuperate. Cum cifrele nu mint, acestea sunt dovada că statul, prin modul în care procedează (nu înlătura cauzele acumularii de obligații fiscale și de nerespectarea termenelor de plată) este unul de tip mafiot, care nu numai că nu face nimic în sensul diminuării evaziunii fiscale ci, din contra, o încurajează, susținând-o legislativ, prin legi precum Legea insolvenței, caz în care OUG 107/2024 nu este decât „frecție la un picior de lemn”. Pentru că, așa cum am arătat anterior, pe lângă sumele uriașe pierdute prin utilizarea de către evazioniști a instrumentului numit „insolvență”, avem și exemplul negativ al celor care au fraudat bugetul de stat, cu miliarde lei, condamnați definitiv (Voiculescu, Fenechiu, Mazare, Tender, etc., etc., etc.), de la care nu s-a recuperat nimic.
În consecință, prin faptul că nu înlătura cauza, OUG 107/2024 e dovada că statul încurajează evaziunea și că, cu actuala legislație fiscală, statul de drept și justiția în România au devenit o parodie. Avem legi fiscale care descurajează evaziunea fiscală? E o glumă! Degeaba vii cu amnistia penalităților, dacă nu descurajezi acumularea de obligatii fiscale și posibilitatea de a se sustrage de la plata lor prin insolvență. Să nu uităm o realitate sinistră: că evazioniștii fiscali, cu sprijinul clasei politice, au devenit atât de puternici – prin preluarea controlului total al instituțiilor statului, MF, MAI, MJ, MP -, încât toată legislația a fost și este modificată în interesul lor, pentru a favoriza și proteja evaziunea fiscală, respectiv neplata obligatiilor fiscale. De la propunerile legislative ale ministerelor, agențiilor și până la comisiile din Parlament, totul se află sub controlul corporatiilor și clientelei politice, care a dus evaziunea fiscală la rang de ramură activat a economiei. Aproape fiecare funcționar care are atribuții în domeniul analizei și propunerii de modificare a actelor normative, are un „stăpân” care îi dictează ce trebuie si cum să facă. În consecință, din punct de vedere al fiscalității, România a devenit o junglă în care evazioniștii, beneficiind și de o tăcere complice a institutiilor CE (foarte multe corporatii fac lobby la Bruxelles pentru a se menține actualul sistem fiscal în România), zburdă, nestingheriți de statul român. Degeaba dai OUG de genul 107/2024, dacă nu schimbi Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Legea evaziunii fiscale și Legea insolvenței, astfel încât să nu mai permiți funcționarea societăților care acumulează datorii neachitate la termen, care se prevalează de legislație pentru a se sustrage de la plata lor către bugetele publice. Doar amâni un deznodământ anticipat: falimentul statului.
sursa foto google
