De ce deficitul comercial crește, chiar dacă produsul intern brut s-a dublat în ultimii zece ani? De ce încasăm doar 63% din TVA, si aproape simbolic din impozitul pe profit și venit, iar contribuțiile sociale continuă să dețină ponderea în PIB? Explicația e pe cât de simplă, pe atât de absurdă din punct de vedere al prezentului si viitorului fiscalității în România: din cauza anihilarii activității de combatere a evaziunii fiscale de către crima organizată. Ce a evoluat mult mai bine decât sistemul fiscal (de colectare al taxelor) și s-a consolidat (în stil mafiot), e crima organizată în domeniul evaziunii fiscale. Crima organizată care a ajuns să controleze, total, statul, prin subordonarea instituțiilor publice și, în special, ANAF, Curtea de Conturi și cele ce au în „portofoliu” înfăptuirea justiției (Poliție, Parchete, Instanțe de judecată).
În 2007, când am aderat la UE, am sperat că aceasta va avea ca efect o revoluție în administrația publică. În sensul depolitizarii acesteia și a profesionalizarii. S-a întâmplat contarariul. Din păcate și de această dată a învins sistemul fanariot, de tipul „afară e vopsit gardul, înăuntru e leopardul”. Ca și specificitatea comunismului, prin care justificau abuzurile și încălcarea drepturilor civile, comuniștii și puterea din ultimii cinsprezece ani (de la aderarea la UE), au utilizat același sistem demagogic în ceea ce privește armonizarea legislației EU/Romania: s-a respecrat aspectul formal nu și de fond. Șmecherește, în stil fanariot (dâmbovițean) am transpus legislația UE, în stil romanesc: cu virgule și sinonime, la care s-au emis „norme de aplicare”, ce au adăugat la lege sau au modificat esența legii. În final, legea a devenit ori „caducă”, ori inaplicabila, blocajul fiind generat de stufoase norme de aplicare și multitudinea de ordine de ministru, autoritate ori proceduri și instrucțiuni de aplicare, care, în final, au blocat efectiv aplicarea legii. Cine a întreținut si câștigat în urma exploatării unui astfel de paradox juridic, în care legea a fost anihilată prin norme, ordine, proceduri sau instrucțiuni de aplicare? Evident că cei care au comis evaziune fiscală, respectiv crima organizată. Concret, cine e crima organizată? Cine alticineva decât clientela politică, de grup sau corporațiile care au ca scop exoploatarea resurselor (inclusiv legate de forța de muncă din Romania)! Aceste grupări de interese, care au ca scop final exploatarea resurselor cu profit maxim, care controlează total puterea politică, n-au avut niciodată interesul ca administratia publică, care reprezinta „quintesența” puterii statului, să fie independentă și să performeze, din contra. Eufemistic, „dușmanul” principal al crimei organizate din domeniul evaziunii fiscale, a fost și continuă să fie ANAF.
În special structurile de control și inspecție fiscală. Iar luptă dintre evaziunea fiscală și ANAF, în ultimii cinsprezece ani, a fost tranșata, de fiecare dată, în favoarea crimei organizate. Pentru că, deși, demagogic, combaterea evaziunii fiscale era, mereu, tema principală de campanie pentru adjudecarea puterii politice, în realitate, s-a procedat invers, „sponsorii” celor ce au acces la putere impunând agenda în sensul anihilarii ANAF, în ceea ce privește capacitatea instituției de combatere a evaziunii fiscale. Cum au făcut-o? Prin reorganizarea ANAF, sub masca eficientizării activității, care, în final, s-a materializat prin desființarea unor instituții, servicii, activități, ce incomodau crima organizată, ori prin deprofesionalizarea instituției. Rezultatul? Procentul veniturilor fiscale în PIB a scăzut de la 33% la 27% în ultimii cinsprezece ani. Asta înseamnă câteva miliarde de euro. Cam cât este deficitul bugetar „acoperit” prin împrumuturi. Atacul devastator asupra autorității fiscale a început în timpul guvernării Năstase (când s-a înființat ANAF, subordonat 100% puterii politice, adică crimei organizate) și a devenit cronic pe timpul guvernării Ponta, când s-a trecut la o altă etapă, desființarea instituțiilor care „deranjau” crima organizată ce controla puterea politică. Și cum se putea altfel decât prin atacul asupra instituțiilor de control fiscal?
După transformarea Curții de Conturi într-o instituție de decor, cu activitate de tip „fantomă” (prin pierderea jurisdicției fiscale și a dreptului de a emite acte administrative fiscale executorii de drept), a urmat reorganizarea activității de inspecție fiscală și control fiscal, începută cu desființarea Garzii Financiare și bulversarea întregii activități de control fiscal. Așa au apărut în cadrul ANAF celebrele direcții antifraudă fiscală, contribuabili mari, contribuabili mijlocii, contribuabili mici și persoane fizice. După unspreze ani, raportat la stare inițială, efectul, în planul creșterii colectării, este zero. Cine a câștigat? Bineînțeles că evazioniștii, adică crima organizată. Au câștigat transferând în Conturi, prin dezorganizarea ANAF, încă 5% din PIB. Mulțumiți? Să fim serioși! Cum lăcomia este fără limite iar iresponsabilitatea „așijderea” (nu se mulțumesc să mulgă vaca, ci vor s-o omoare), au început un nou atac asupra ANAF. Cum? Printr-o noua reorganizare. Ce-i deranjează? Bineînțeles că Inspecția fiscală și controlul fiscal. Scopul? Anihilarea definitivă a acestui sector al ANAF, care să ajungă de decor, absolut nefuncțional. Cine câștiga? Clientela politică beneficiara a contractelor plătite din banii publici și corporațiile mari, multinaționale, care se sustrag de la plata taxelor și impozitelor. Cum au gândit reorganizarea ANAF, în avantajul lor (crimei organizate)?
În principal prin așa zisa reorganizarea inspecției fiscale, care, în fapt, înseamnă reducerea drastică a activității acestei structuri din ANAF. Printr-o șmecherie populistă (servicii de minim zece persoane), sub masca reducerii numărului funcțiilor de conducere, s-au desființat zeci de servicii de inspecție fiscală, la nivelul întregii țări. Practic, restructurarea n-a vizat desființarea structurilor inutile, birocratice, care n-au „obiectul muncii” din ANAF, ci structurile de inspecție fiscală. Adică a fost decimată infanterie care ducea greul luptei împotriva evaziunii fiscale, cu cel mai eficient efect privind descurajarea și prevenția evaziunii fiscale. Și nu s-a făcut oricum, ci în stil clientelar, sinecurist. Nu s-au atins de servicii inutile, de structuri care n-au rol direct în colectare, executare silită, ci, exclusiv, de control fiscal și inspecție fiscală. Bineînțeles că absurdul și paranormalul a fost „la el acasă” în această ofensivă a crimei organizate. Județe, precum Timiș (al doilea colector din România, de impozite și taxe și al doilea ca număr de societăți comerciale), s-a trezit, după reorganizare, nu numai cu același număr de servicii de inspecție fiscală, precum Gorj, Botoșani, Teleorman, Vaslui, Călărași, ci și cu un număr de inspectori fiscali, sub aceste județe, unde numărul de societăți comerciale active reprezintă între 15 – 25% față de Timiș.
A cui victorie e această când Timișul („campion” la colectare, dar și la evaziune), a rămas, după reorganizare, cu cinci servicii de inspecție și 59 de inspectori, adică mai puțini decât Gorj, Arad, Covasna, Teleorman sau Vaslui? Nu cumva a clientelei politice din umbra lui Grindeanu, Simonis, crescuți în cultura lui Năstase, setată pe evaziune fiscală, pe care existența inspecției fiscale îi deranjează? Nu-și freacă în palme, de bucurie, structurile de crimă organizată, din Timiș, pentru această „victorie” uluitoare și nesperată? În Timiș sunt funcționale peste 32.500 firme. În Gorj sunt aproape 15.000. În Vaslui 3.240 firme. În Vrancea 9486 firme. În Teleorman 6633. Și totuși, în Gorj sunt cinci servicii (la fel ca în Timiș), dar cu 73 de inspectori. La fel și în județele menționate anterior. E logic si normal ce se întâmplă? Pun o întrebare de bun simț! Se zvonește că „regiunea”, adică DGRFP Timișoara a „decis” desființarea a trei servicii de inspecție fiscală, în condițiile în care președintele ANAF, prin ordin, a permis funcționarea a opt servicii. Nu e de noaptea minții, dacă excludem obediența? În favoarea cui au „operat” șefii DGRFP Timiș, care, în loc să se preocupe de întărirea controlului fiscal (impus de numărul societăților comerciale existente), adică de completarea cu personal a activității de inspecție fiscală, au decimat, efectiv, activitatea de inspecție fiscală? În favoarea contribuabilului cinstit? Merită un premiu, nu-i așa? Însă, în nici un caz din partea contribuabilului român, cinstit. Da, pot fi premiați (și poate că vor fi), dar nu de statul și contribuabilul român, ci de crima organizată ce comite evaziune fiscală. Pentru că, prin ajutorul dat de șefii DGRFP Timișoara, crima organizată a mai repurtat încă o victorie împotriva statului român, după desființarea Garzii Financiare. Au desființat activitatea de inspecție fiscală a contribuabililor mijlocii si au decimat Inspecția fiscală, pentru a se păstra funcții sinecuristice la nivelul DGRFP Timișoara. Apropo!
Cât mai e până la desființarea totală a inspecției fiscale, exact ce-și dorește crima organizată? Și așa prin „anexarea” unor atribuții suplimentare, precum „analiza de risc” sau „verificare.documentara”, la pachet cu „digitalizarea” deficitară în aplicare, timpul alocat efectiv inspecției fiscale a devenit secundar (sub 20%). De ce naiba ne mai mirăm atunci că evaziunea fiscală crește? Când decimezi Inspecția fiscală, la ce consecințe te poți aștepta?
sursa foto: google.ro
