Prin destabilizarea Orientului Mijlociu (asigurând, alături de Iran, armament și logistică pentru „HAMAS”, „HEZBOLAH” și alte organizații radicale, musulmane, antievreiești, situate în Orientul Mijlociu, al căror fanatism religios îl exploatează), rușii (precum aliații în al doilea război mondial) urmăresc blocarea accesului UE și SUA la cea mai importantă resursă din lume: petrolul din Orientul Mijlociu. Așa cred ei că-i pot determina pe vest-europeni (în primul rând), să intre în criză economică și să nu mai producă armament și muniție, aducându-i în situația de a fi dependenți total de ei în domeniul petrolului, urmărind astfel să stopeze ajutorul dat de UE și SUA, Ucrainei. Creând război și haos în Orientul Mijlociu, rușii urmaresc destabilizare pieței petrolului, urmărind, prin manipulare propagandistica și exploatarea frustrărilor islamice antioccidentale, transformarea Orientului Mijlociu într-un uriaș teatru de război, care să împiedice exploatarea petrolului și livrarea acestuia către UE și SUA. Încercând să blocheze sau să elimine concurența, rușii speră că vor redeveni principalii producători și exportatori de petrol către UE și vor obliga UE să stea „în genunchi” în fața lor, acceptându-le santajul cu petrolul, privind abandonarea ajutorului UE către Ucraina (în opinia mea, cred că rusii se înșeală, pentru că UE și SUA pot supraviețui fără petrolul din Orientul Mijlociu, dar rușii, fără banii din petrol, nu). De asemenea, pentru a-și asigura victoria în Ucraina (care a devenit o obsesie de-a dreptul frustrantă pentru orgoliul lui Putin și al elitei militare ruse convinsă că dețin cea mai puternică armată din lume, motiv pentru care continuă războiul, chiar cu prețul distrugerii totale a economiei rusești) rușii fac orice pentru pentru a crea conflicte militare și a angrena SUA în aceste conflicte. Conflicte care să-i determine pe americani să-și piardă resursele, ori să-și utilizeze resursele militare în altă parte decât Ucraina. În acest sens, pe lângă sprijinul asigurat grupărilor extremiste din Orientul Mijlociu, Rusia este antrenată și într-un război rece, perfid și pervers, diplomatic (pentru că, în fapt, China n-a fost și nu e prietenul Rusiei, ci e un mare rival economic și militar) a asigurat China de sprijinul ei, moral, în vederea anexării Taiwanului. În acest sens, țarul Putin a declarat, în discursurile sale ipocrite, că susține cauza palestinienilor, în disputa cu evreii și a Chinei în disputa cu Taiwanul. Nu e prima dată în istorie când rușii, care se pretind continuatorii Imperiului Roman de Răsărit, pactizează cu islamiștii, adică cu dușmanii creștinismului și, implicit, al rușilor creștini. Pactizează cu aceiași dușmani care, nu cu mult timp în urmă, semănau teroare în Moscova și erau dușmanul numărul unu al rușilor. Cinism desăvârșit al lui Putin și al oligarhiei militare, vanitoase, ruse, care sunt în stare să provoace o nouă conflagrație mondială, făcându-se frate cu Dracu, pentru a-și atinge scopul: anexarea Ucrainei. În fața unei astfel de amenințări a actualei axe a răului (ce urmărește declanșarea unui nou conflict mondial), formată din Rusia, China, Iran și grupările extremiste, fanatice – pe care rușii, chinezii și iranienii le alimentează cu armament și le asmut împotriva lumii civilizate -, occidentul trebuie să se mobilizeze rapid și hotărât, pentru că, altfel, riscă să fie, la rândul lui, destabilizat, de ruși, prin activarea radicalismului islamic. Pentru ruși, declanșarea unei conflagrații mondiale, între orient și occident, ar fi salvarea orgoliului militar al Rusiei, rănit grav pe frontul din Ucraina. Însă, dacă UE, Marea Britanie, SUA și restul lumii occidentale, creștine, înțeleg că trebuie să rămână uniți, în fața marelui pericol pentru civilizație și democrație, numit Rusia, zvârcolirile de balaur rănit, ale ultimului imperiu, anacronic, de pe mapamond, Rusia, vor fi cele ale agoniei, pentru că nici Rusia, nici China nici Iranul, nu dețin resursele economice și militare, oricât s-ar mobiliza, suficiente pentru a destabiliza și distruge lumea civilizată. Cu tot sprijinul Rusiei, Iranului și Chinei (asigurat pe ascuns), Israelul nu va fi distrus de musulmani și nici Ucraina nu va fi ocupată de ruși. Pentru că parada, belicoasă, pe care o fac rușii, chinezii și iranienii, azi, prin declarațiile vădit antioccidentale (împotriva evreilor și SUA) și prin afișarea arsenalului militar, nu sunt „argumente” pentru a descuraja democrația și civilizația occidentală, din contra. Și nici nu sperie lumea occidentală, precum armatele lui Ginghis Han, Attila ori Timur Lenk. Iar timpul va demonstra că totalitarismul și dictatura nu pot învinge, niciodată, în disputa cu democrația și civilizația întemeiate pe asigurarea libertăților individuale și a drepturilor omului. Occidentul, așa cum a dovedit istoria, are pentru ce lupta. Pentru a apăra democrația și libertățile individuale. Soldații ruși, chinezi ori iranieni, pentru ce luptă? Pentru totalitarism, religie și dictatură? Ce motivație e asta?
