„Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi…Domnul iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea. „Iubesc naivitatea ‒ zice şi Leon Daudet ‒ dar nu la bărboşi.” Bărboşii se cade să fie înţelepţi. Să ştim, şi ei şi noi, că mai mult rău iese adeseori de pe urma prostiei, decât a răutăţii. Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea le-ar veni la îndemână să fim proşti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi (pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia — măcar de la un anume punct încolo — e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a talentului…)”. Sunt vorbele lui Nicolae Steinhardt, un erudit teolog creștin ortodox.
Spuneți-le (sau traduceți-le în limba română), lui Daniel și Bănescu, asta! Ei vor susține (ipocrit, bineînțeles, ascunzând latura economică a bisericii, care le asigură mercedesurile), că circul cu „sfânta Parascheva”, e o „activitate de purificare spirituală” prin suferință! Că e o imitare a calvarului transportului crucii si a suferinței lui Isus. O autoflagelare vindecătoare spiritual. Și alte asemenea „bazaconii” inventate de ideologii ortodocși, cu care, de fapt, manipulează electoratul, ascunzându-le adevărul: că orice inchinare la lucruri materiale (sculpturi, picturi, schelete, relicve, moaște, cruci, icoane), e un sacrilegiu din punct de vedere al creștinului, adică, în termeni religiosi, înseamnă săvârșirea unui PĂCAT! Dar cum trăiesc în minciună (ascund adevărul și nu-l practică) și din minciună (exploatează ignoranța, acumulând foloase materiale), slujbașii bisericii (cine sunt eu să spun că sunt sau nu și ai lui Dumnezeu, când Dumnezeu se folosește și de „vasele de ocară” și de cele de „cinste”?) nu vor renunța niciodată la minciuna care aduce foloase materiale, în favoarea adevărului. Așa că o să asistăm, în continuare, la o uriașă farsă a manifestării credinței în Dumnezeu, nu prin transformare profundă spirituală, a moralității individului, ci prin încercarea de mituire a lui Dumnezeu, prin jertfe materiale (dat bani la biserici, pupat moaște, construit biserici, etc., în schimbul iertării). Păi, în aceste condiții, mai au sens cuvintele lui Isus „milă doresc, nu jertfă”? Dacă, da, ce milă presupune pupatul moaștelor? Și în ce constă „binele” făcut prin pupatul moaștelor sau plata acatistelor ori a slujbelor (stupide) pentru morți (la propriu și la figurat)? Decât să cheltui pentru deplasare la procesiunile stupide de la Iași, ori să pierzi timp, să te chinui stând la cozi, în căldură, degradându-ți sănătatea (Apropo! Conform Bibliei, corpul omul reprezinta templul lui Dumnezeu. Dacă-l degradezi, stând la cozi ori mergând kilometri în genunchi, nu săvârșești un sacrilegiu?), să depui efort, nu mai bine cumperi medicamente unui bolnav care nu-și permite, ori cumperi și tai lemne pentru iarnă unei bătrâne, cu pensie de 300 lei? Asta înseamnă milă și se contabilizează: să ajuți pe cel ce-i lipsește. Pe cel flămând, pe cel ce n-are bani de încălzire, iarna sau de curent, pentru climatizare, vara. Pe cel ce nu-i ajung banii din pensie pentru medicamente și hrană, renunțând la una din ele. Pe cel ce este deposedat, prin minciună și abuz, de proprietatea sa și i se încalcă drepturile civile. Fii martor și opune-te la abuzuri și nedreptate. Ieși mai bine în stradă și protestează împotriva abuzurilor puterii și a ingradirii ori anulării drepturilor cetățenești, care vizează pe toți, decât să participi la genul de procesiuni stupide, precum pupat moaștele unei așa zis sfinte. Nu prostești pe Dumnezeu cu asta, degeaba speri și crezi ce ți s-a spus. Pentru că, să fim serioși, tot Biblia spune că există un singur judecător, Dumnezeu, care are „competență” exclusivă în domeniul numirii sfinților. N-a dat „dispensă” nimănui! Or, în aceste circumstanțe, omul nu se poate substitui lui Dumnezeu, decât formal sau fraudulos. Substituind fondul cu forma. Cum să-l canonizezi pe Ștefan Cel Mare, recunoscut ca un afemeiat, criminal, bețiv înrăit, ca sfânt? Dacă românului, naiv, îi impui o astfel de aberație de la principiile și criteriile creștine, cum poți să-i impui lui Dumnezeu o astfel de cretinătate, fără să compromiți, defitiv, ideea de sfințenie? Dacă Stefan a ajuns „sfânt”, de ce nu l-am face și pe Ceaușescu și pe Terente, ori pe Alimanescu? Dincolo de inchinarea la lucruri/obiecte materiale, pun întrebarea: Cine a fost și cine a stabilit, totuși, că a fost „sfântă” Parascheva? E vreun semn de la Dumnezeu, în afara unor minciuni despre minunile săvârșite de ea? Și moaștele acesteia, cine le-a autentificat că fiind ale ei? Mergem pe încredere oarbă, fără rațiune? Și dacă pupăm moaștele unui tâlhar sau ale unui păgân, care s-a închinat zeiței Diana? A, nu contează ale cui sunt, ci a cui credem? Cum adică n-avem dreptul să fim agnostici, când e vorba de elemente concrete de absurd și minciună, care demonstrează manipularea? Ați sărit ca arși, fără să vă folosiți calitatea care ne deosebește de animale, rațiunea, atunci când CTP a denunțat farsa cu pelerinajul la sfânta Parascheva. Că, speculând lipsa de educație, ați montat o piesă absurdă, cu care vă bateți joc de ignoranți? L-ați înfierat imediat, ca în timpul inchiziției, ori precum islamiștii când cineva pune sub semnul îndoielii faptul că Mahomed s-a ridicat la cer din Ierusalim (când în fapt nici n-a văzut vreodată Ierusalimul, despre el auzind doar de la foștii săi vecini, evrei), fără să vă întrebați dacă nu cumva CTP are dreptate. Din contra, reacționând cu dușmănie, conștienți că v-a demascat. Și are dreptate, domnilor! E dreptul lui, ca și al lui Caragiale, ori a altor indivizi educați, sa denunțe o farsă, să râdă de prostie (ori ignoranță) și să nu înghită manipularea naivilor. Da, e atribut divin și dreptul oricăruia, să fie sau să aleagă să fie ignorant, pentru că, fie te naști așa (caz în care ești fericit), fie alegi să nu te educi și îmbrățișezi ignoranța. Dar asta nu dă dreptul ignorantului să invoce dreptul la respect pentru ignoranță. Cum să impui respect pentru ignoranță? E cel mai stupid lucru posibil să pretinzi să ți se respecte naivitatea. Pentru că ignoranța, în sine, este opusul cunoașterii, ceea ce nu e de apreciat, ci e un adevăr tragic. Or, a impune recunoașterea dreptului la ignoranță, e ca și cum ai denunța supremația rațiunii. E acceptarea ca normalitate a imbecilismului, în forma cea mai pură.
Oricum, că vor Daniel, clerul bisericesc (deja prea numeros raportat la populație), ori purtătorul de cuvânt al bisericii, Bănescu (al cărui limbaj, de multe ori forțat ultrasofisticat, pentru pretențiile enoriașilor semi educați, ori cam „de lemn” când ar trebui să fie „da” sau „nu”, nu e prea „comestibil”), ori că nu vor, suntem, totuși, o republică laică, în care credința, la fel ca dreptul la opinie, sunt libere și protejate prin constituție și lege. Nu ne-o poate impune nimeni și nimeni nu ne poate interzice să criticăm absurdul. Pentru că nu e nici crimă nici păcat să fii, precum Iacov, agnostic. Chiar dacă le-ar plăcea lui Daniel și Bănescu, e prea mult și incorect să afirmi că suntem o țară ortodoxă. Nu, nu suntem! Poate, majoritatea sunt născuți din familii ortodoxe, dar asta nu înseamnă că suntem o țară ortodoxă. Suntem o țară laică, cu o administrație laică, un sistem de educație laic și o legislație laică. Dincolo de asta – fapt ce reprezintă fundamentul constituțional al democrației si garanția libertatii conștiinței -, nu pot accepta ca cineva să impună o dictatură și cu atât mai puțin religioasă, indiferent de formă. Și, mai ales, prin practici imorale, farse și exploatarea paranormalului și a ignoranței. Da, ignoranții, pentru că se lasă manipulați, îmi produc milă (cei umili) și silă (cei agresivi), nu respect. Să practic o religie, e un drept. Dar la fel să-mi spun părerea despre derapajele religiei, e tot un drept. Nu pot discrimina un cetățean, din punct de vedere al apartenenței la o religie, fiind alegerea sa. O respect. Dar să-mi spun opinia vis-a-vis de derapajele de la normalitate și adevăr, ori a impunerii paranormalului, al oricărei forme de religie, nu-mi poate interzice nimeni. Asta înseamnă democrație și libertate: să ai dreptul să alegi și să beneficiezi de dreptul la opinie. Repet: respect dreptul la alegerea religiei si la practicarea ei. Dar nu pot respecta manifestările ignoranței, fanatismul, radicalismul și extremismul religios, sub nicio formă, pentru că duc la totalitarism și dictatură. Și, mai ales, nu voi accepta ca fiind moral și corect mecanismul manipulării ignoranților, practicat de clerul (elita) religios, de toate confesiunile, pentru a realiza beneficii materiale și nici dictatura religioasă, pe criterii paranormale, speculându-se naivitatea. Pentru că același drept pe care leaderii religioși pretind că-l au, în numele lui Dumnezeu, pentru a pune în scenă farse, în numele aceluiași Dumnezeu îl am și eu, pentru a denunța farsele, minciuna și a spune adevărul. Nu cred în intermediarul dintre Dumnezeu și om, oricât mi s-ar propovădui necesitatea existenței lui.
