Ce inseamna incluzie dentara? Care sunt cauzele aparitiei unei incluzii dentare si care sunt consecintele ei? Cum se identifica corect si cum se trateaza in mod eficient incluzia dentara? Daca vrei sa afli ce inseamna toate aceste lucruri, te invitam sa citesti cele de mai jos.
Ce este incluzia dentara?
In cei mai simpli termeni, incluzia dentara inseamna ca dintele permanent nu a erupt din gingie si el a ramas practic blocat in osul maxilarului. In stomatologie, incluzia dentara este considerata rara pentru ca nu doar ca nu apare la toate persoanele, dar nici toate tipurile de dinti nu sunt egali predispusi la aceasta anomalie. O potentiala incluzie dentare poate fi diagnosticata de catre un dentist Bucuresti dupa ce se efectueaza o radiografie panoramica. Un asemenea examen este recomandat in special pentru copiii cu varste intre 6 si 12 ani, deoarece ei sufera cel mai des de acest tip de afectiune stomatologica.
Din practica curenta s-a observat ca molarii de minte sunt cei mai afectati de acest fenomen. Totusi, uneori si caninii superiori pot ramane in osul maxilarului. In cazuri mult mai rare, adica la mai putin de 1% din cazurile diagnosticate, acest lucru se poate intampla si in cazul dintilor incisivi. In situatia in care incluziile dentare apar la nivelul molarilor de minte, incidenta cazurilor poate ajunge si pana la 15% din populatie.
Care sunt cauzele care duc la aparitia unei incluzii dentare?
Exista o serie de fatori care pot fi cauza aparitiei unei incluzii dentare.
Daca dintii nu sunt aliniati corect, nu mai exista spatiu liber necesar pentru ca dintele care ramane blocat sa poata erupe prin gingie. Un alt caz este dat de prezenta unor formatiuni tip chist. Alta cauza poate fi anchiloza germenului dentar. Anchiloza germenului dentar duce la distrugerea ligamentului parodontal prin formarea unei punti osoase. Practic, radacina dintelui care trebuia sa erupa ajunge sa fie sudata de osul alveolar.
In alte cazuri, incluzia dentara apare cand dintii sunt supranumerari. Incidenta acestor cazuri de dentitie supranumerara este mai mare in dentitia permanenta decat in dentitia temporara (in cazul dintilor de lapte).
Desi in mod curent o incluzie dentara apare mai rar la incisivi, uneori apare o situatie in care este vorba despre un dinte supranumerar. Iar cel mai frecvent observat este meziodens. Acesta este un dinte suplimentar, situat intre cei doi incisivi centrali ai maxilei.
Cand incluzia dentara se refera la meziodens, inseamna ca intre radacinile celor doi incisivi mai apare un dinte care este responsabil pentru eruptia intarziata sau o pozitia incorecta a celor doi incisivi.
Alteori se intampla ca meziodensul sa erupa mai sus, pe arcada, si face imposibila eruptia unui incisiv superior, ori il poate obliga sa creasca intr-o pozitie anormala.
Indiferent cum s-ar analiza, aparitia mesiodensului nu este inca pe deplin explicabila. Cea mai la frecventa explicatie oferita este ca lamina (numele purtat de tesuturile care produc dentitia), isi extinde anormal activitatea in bolta palatina si de aceea apar dintii supranumerari in locuri unde nu ar trebui sa existe.
O alta posibila cauza pentru incluzia dentara este o trauma asupra unui dinte de lapte, care duce la deteriorarea germenului dentar aflat in crestere si duce la intreruperea dinamicii eruptive firesti (adica iesirea normala a dintilor permanenti).
Controalele perioadice la medicul stomatolog sunt salutare pentru preventia si tratarea incluziei dentare
In cazul unei incluzii dentare, tratamentul variaza in functie de pacient. Un tratament ortodontic este obligatoriu pentru a se putea crea spatiul necesar iesirii dintelui la suprafata gingiei in mod natural sau se poate apela la metoda chirurgicala. Oricare ar fi tratamentul necesar, un consult la un medic stomatolog este obligatoriu pentru a stabili ce este de facut pentru corectarea din timp a acestei anomalii.
