S-a tot bătut apa-n piuă în 2020 cu schimbarea șefilor la instituțiile deconcentrate cu oameni competenți. Apropo, piua este un vas de lemn în care se pisează diverse chestii solide, dar are și înțelesul de măsea de minte, solniță sau troacă de porci!
Mi-am analizat competențele și profesionalismul, lupta acerbă pe care am dus-o împotriva comunismului, am fost la CC la Revoluție, am criticat PSD dar și PNL, descoperind că sunt mai deștept decât credeam.
Mă pricep, de exemplu, și merit să fiu șef la Apele Române. Știu că apa curge la vale, există plante și pești în ape, iar în caz de inundații folosesc barca. Îmi trebuie doar o „fă, Doino” poate.
Mă pricep și merit să fiu director la Direcția de Sănătate Publică. Am făcut doi ani de medicină, apoi am renunțat pentru că m-am speriat de specializări, iar la ginecologie era ocupat. Știu să fac injecții, vecinii pot depune mărturie, mi-am bandajat câinele singur iar prin spitale am mai fost. Deci, sunt bun și pe felie de sănătate, cum s-ar spune.
Sunt bun ca director și la Culte, Cultură și Patrimoniu. Sunt ortodox, dar am prieteni catolici, penticostali, greco-catolici, evrei, așadar la culte n-am ce să-mi reproșez. La cultură sunt beton. Am luat bătaie multă să citesc povești nemuritoare până la volumul 27, la teatru, operă și operetă am fost, inclusiv la concertele lui Andra și Fuego, așa că Hrușcă nu mă sperie. Când este vorba de patrimoniu, cum să nu mă pricep? Sunt chiar profi. N-am participat vreodată la o tăiere de porc, dar am avut pretenția ca slănina să fie ținută la afumătoare, așa cum am moștenit de la strămoși.
Mă pricep și merit să fiu director la Protecția Consumatorului. Protecția nu este aia la care vă gândiți voi, aia este anvelopare, însă am văzut în cârciumi deviza „clientul nostru, stăpânul nostru” ca un motto al activității profesionale. Recunosc, mai și consum. Ocazional, la diverse evenimente. Uneori și fără evenimente.
La Direcția Muncii și Protecției sociale sunt cel mai nimerit. Îmi place munca. De director. Dar orice om are nevoie de o pauză când și când. Întâi munca și apoi distracția, spuse Gheorghe la coasă, aflând că i-a murit soacra. Asta era odinioară. Acum are motocoasă și ochelari de…ați ghicit, protecție.
Inspectoratul teritorial de muncă nu îmi provoacă angoase. Muncesc de mic, am mai tras și chiulul, dar am sentimentul autocriticii în sânge. O să aprob ajutorul de șomaj pentru foștii demnitari, exemplul fiind la Bistrița unde un fost senator a cerut acest lucru. Ce, ei nu sunt oameni? Orice român ar trebui să aibă resurse să-și întrețină BMW-ul.
Casa de pensii îmi este aproape. Nu ca distanță, ci ca vârstă. În plus, cercetez asiduu orice talon de pensie al mamei. Nu este redactat corect. Orice director ar trebui să știe asta. Iar eu știu.
La Sport sunt as. Am scris despre sport. Dețin poze cu Hagi, Nadia, Patzaichin și am jucat fotbal până la nivel de clasa a patra. Atunci mama mă închidea în casă pentru a învăța. E vina ei. Altfel, ajungeam mare. Dacă n-am avut șanse ca jucător, ca și conducător le am pe toate. Iar dacă Hagi, Nadia și Parzaichin mă țin după umeri în poze, sunt ca și ei, ce naiba!
Pentru Finanțe sunt pregătit din prima zi de muncă. N-am prea avut parte de ele, dar știu să calculez TVA-ul cu telefonul smart. Cât de greu poate fi să am grijă de banii altora?
Întotdeauna am avut repulsie față de agricultură. Urăsc sapa, dar în secolul XXI totul este aproape mecanizat. La Direcția de Agricultură și Dezvoltare Rurală sunt potrivit. Am fost și cu vaca la bunici. Iar dezvoltarea satelor românești este o stupizenie, din moment ce Prințul Charles le place așa cum sunt. În concluzie, punctez și aici.
La Garda de Mediu și Registrul Auto Român sunt perfect ca director. Trebuie doar să mi se dea o mașină mai puțin poluantă, neîmatriculată pe bulgari și nici cu volan pe dreapta, că în rest știu să arunc țigara și pet-ul la coșul de gunoi.
Așadar o să-mi depun cv-urile. Am înțeles că trebuie depuse la sediile PSD și PNL, care vor analiza cu celeritate.
Am un defect. Nu sunt membru de partid. Dar se poate rezolva.
Sunt unul dintre milioane de români care merită. Însă, suntem blestemați ca odată la 4 ani să mergem la vot.
P.S. Este ușor să bați apa-n piuă, nu? Dar dacă te pui piua dragă cetățean, asta înseamnă să te ghemuiești ca să se poată înălța cineva pe spinarea ta. Așa cum aș fi eu, cel de mai sus.
