În Săptămâna Patimilor, politicienii ar trebui să tacă. Pur și simplu. Nu ca o pedeapsă, ci ca o recunoaștere a păcatelor ce au influențat starea precară a românilor. Românii ăia pe care i-au păcălit la vot, ăia care au crezut în bunul lor simț, românii ăia care i-au învelit omenește cu plapuma credinței și au spus în gând: Să le ajute Dumnezeu!
Este Săptămâna Patimilor. Recensământul greșelilor cu voie sau fără de voie. Prilej să recunoaștem fariseii sociali, mincinoșii comunităților, distrugătorii visurilor cetățenești, ipocriții bulevardieri ai vieții de zi cu zi. Sunt zile în care regatul putred al acestora nu ar trebui să rivalizeze cu Regatul Divinității.
Și, totuși, mincinoșii vorbesc. Despre Transparență, Etică și Integritate (TEI).Caracteristici universale ce se regăsesc în învățătura creștină. Dumnezeu nu-și ține ascunse învățăturile, le-a lăsat moștenire inimilor noastre. Nu-i cazul să vorbim în Săptămâna Mare despre etica umanității când tocmai oamenii l-au răstignit pe Isus. Iar despre integritate n-are sens să o aduci în discuție acum. Cum ai putea ca în momente de excelență creștină să faci pe profesorul de bună conduită morală?
Ioan Turc poate. El își poate face semnul crucii și apoi să vorbească despre planurile cu comunitatea. O vrea curată. Morală. Adevărată. Are un speech nestingherit de regrete. De patimi. De gânduri ascunse în groapa unde focul întreține smoala păcatului.
„Etica este un comportament pe care îl avem in raport cu propria noastră conștiință și, bineînteles, în raport cu ceilalți”, declară Ioan Turc. Când spune „ceilalți” se referă probabil la membrii de partid puși în funcții, la rude, prieteni, fini de la care poți cumpăra cu mulți bani publici o mașină multifuncțională. „Ceilalți” nu reprezintă o subspecie. Și ăia sunt morali, sunt după chipul și asemănarea lui Ioan Turc. Sfinți. Etalon de curățenie sufletească.
Dar noi, cei mulți cine suntem? Ăilalți, plebea, prostimea, masa de manevră a unor Irozi ce ne dictează soarta pământească. Noi, răstigniții comunitari, pedepsiții soartei pentru ca ei să-și ducă la îndeplinire menirea păcatului.
Ioan Turc vorbește despre transparență, etică și integritate. Tocmai el care a mințit, a promis, a dus minciuna pe culmile manifestărilor intelectuale de complezență. El și numai el poate îndrăzni să se transforme în profesor de civică în Săptămâna Mare. Să vorbească de transparență ca pisica ce-și ascunde realizările sub preș.
Mulți vor spune că scriind astfel, acum comit un păcat. Că nemulțumirile noastre, ale celor mulți au nevoie de un orizont de asteptare după sărbători. Nu putem regla în aceste zile conturile cu aleșii neamului.
Poate că așa este. Suntem păcătoși prin definiție, ca orice om, nu mincinoși.
Dar ei? Ei sunt oameni?
Transparență, Etică, Integritate. TEI. Precum
Pupăza din tei a lui Creangă. Pupăza, supranumită pasărea de balegă.
Acum, în Săptămăna Mare miroase. A ipocrizie, fariseism și minciună
Iartă-ne, Doamne! Pe toți. Știi Tu ce ai de făcut.
