De obicei, sfărșitul de săptămână ar trebui dedicat activităților recreative. La toate congresele și plenarele Partidului Comunist Român, petrecerea timpului liber era ultimul subiect înscris pe ordinea de zi, importanța lui fiind una minimală în raport cu dezvoltarea societății socialiste multilateral dezvoltate.
Democrația a schimbat întrucâtva starea națiunii, uichendul devenind dintr-un obicei capitalist-imperialist unul de nezdruncinat al poporului român.
Fără uichend nu miroase nicio floare, fără uichend viața n-are rost, așa cum „fără poezie viața e pustiu”, vorba lui Mihăilescu-Brăila.
De la accentul poetic al neamului trebuie să pornim. Și ce metafore ar putea sa se înfigă în cireașa memoriei, dacă nu căteva fotografii. Imagini care să zguduie retina și să lase o amprentă istorică asupra mentalului colectiv. Sa lăsam vorbele mari și să purcedem la explicații fotografice. Trei indivizi ai acestui neam, trei conducători, trei eșecuri. Ceaușescu, Iliescu și Nastase. Vine puternic din urmă și Iohannis. Le-a plăcut s-o țină-n mână. S-o cuprindă cu patimă. S-o iubească. Egoist. Puterea. Arma este doar metaforă.
Ceaușescu a acumulat destul oțel în organism la Târgoviște. Năstase a încercat și el, dar s-a zgâriat puțin la carotidă. Când ai șoriciul gros, nici glonțul nu-l străpunge. Iar Iliescu trăiește. Da, dar nici Kalashnikov-ul nu mai e ce-a fost. S-a văzut că bâta de miner este sfântă. În plus, ostașul sovietic este rezistent, nu-l doboară niciun proces. Uitați-vă cu atenție. Ei au mânuit puterea și ne-au împușcat destinele. Ole, ole, Ceaușescu nu mai e! Da… dar ceilalți mai dau din picioare. Weekend plăcut!
