La treizeci și doi de ani de la revolta din 1989, împotriva comunismului (cine o numește revoluție, e analfabet funcțional, pentru ca revoluție înseamnă cu totul altceva, nu numai o schimbare a puterii și a personajelor ce profită), spun și eu ca Tudor Gheorghe, într-o melodie devenita celebra: „degeaba”! Degeaba au murit cei care au ieșit în strada, la Timișoara, în 16 – 21 decembrie 1989 și cei ce-au construit baricadele în București, care n-au fost decât victime „de serviciu”, ce-au justificat preluarea puterii de către oportuniștii șireți, produsul unei societăți profund imorale setată pe lăcomie. N-ai cum să spui altceva când vezi că, cu excepția camarilei ce-l înconjura pe Ceaușescu și transferul proprietății publice în patrimoniul unor profitori, respectiv dreptul de a circula prin lume, nimic nu s-a schimbat. Am înlocuit proletcultismul cu impostura și pseudo-educația cu prostia (analfabetismul funcțional care a devenit o plagă cronică) . Avem aceleași instituții represive, cu aceeași funcționari psihopați – care trăiesc cu impresia că ei sunt baza societății și societatea trebuie să-i recompenseze și să-i trateze special – și cu aceleași metehne. Avem aceeași justiție, sufocată de personaje imorale, preocupate doar de propria bunăstare (pentru asigurarea căreia se prostituează profesional), nu de înfăptuirea justiției. Avem aceeași clasă politică, imorală, care insistă să impună autocrația și permanența în politică, adică să rămână pe viață în Parlament și în structurile puterii, cu statut de inamovibil în fața legii. Hoția și corupția, din cauza disoluției autorității publice, e mai prezentă decât în anii comunismului și nimic nu demonstrează că am lăsat în urmă demagogia sau formalismul fanariot. E aceeași încrâncenare pentru a crea caste privilegiate, subvenționate din banii contribuabililor, cărora nici o lege să nu le atingă sinecurile obținute. Toți se vor „vatafi” pe banii publici, fără nici o răspundere privind alocarea banului public către clientela politică ori personală. Și dacă, oripilat și scârbit de ceea ce se întâmplă, de cloaca imorală în care se bălăcesc cei ce reprezintă poporul, te revolți și denunți mizeria în care ne zbatem, spui adevărul și combați minciuna și ipocrizia, nu numai ca nu ești apreciat, din contra, ești considerat ori neadaptat, ori prost, ori nebun, ori creștin. Și te ocolesc toți, inclusiv „prietenii”, de parcă ești ciumat. Ești tolerat și apreciat doar dacă trăiești în cocina lor imorală și te comporți ca o slugă imbecilă, dar credincioasă vicleanului parvenit. E culmea degradării morale și e o victorie incontestabila a marxismului care, prin proletcultism stupid, a generat „omul de tip nou”, materialist, egoist, cinic și vanitos, ce a monopolizat puterea politică și financiară. Avem cea mai nefericită structură a omului politic: o sinistră încrucișare dintre fanariot și comunist care a generat specimenul ce ne stresează și ne sufoca cu prezenta sa în toate domeniile posibile. Au distrus învățământul, administrația publică, justiția, sănătatea, pentru a putea instala prostia în locul competenței și impostura în locul valorii. Ca să se poată fura, la liber, ordonatorii de credite sunt numiți pe principiul: prost dar obedient total celui ce l-a numit. În aceste circumstanțe, ce-am câștigat? Nu e aiurea să mai avem pretenția, fără a fi ridicoli, că suntem un popor educat, civilizat și, mai ales, candidat moral la Schengen? Ce s-a ales din speranța libertății reale? Faceți bilanțul după treizeci și doi de ani. Nu s-a murit degeaba?
sursa foto : goolge.ro/fanatik.ro
