Am luat în calcul faptul că adevărata prostie se naște din frustrare, culmea acestei concluzii fiind oferită de nemuritoarea sintagmă: „Bine că ești tu deștept!”
Într-o țară eșuată moral în 33 de ani este greu să repui în funcțiune bunul simț sau buna măsură. S-a stricat motorul navei-mamă și n-avem șalupe de salvare s-o remorcăm până în largul elocinței.
Prostia nu s-a născut pe facebook, ea doar s-a cuplat iremediabil la un modul cu transmisie largă, creând astfel un liant pentru ca orice prost să-si cunoască acoliții.
Lupta cu proștii este fără sens, prostia fiind o armată bine antrenată în fața televizorului, tabletei, telefonului deștept. Smartphone este o denumire care nu te face smart, măi prostule! Telefonul este smart! Tu doar ești sluga lui. Fără el nu ai putere, ești doar un spectator nefericit care nu a prins bilet la spectacolul vieții. O să întrebi tâmp „de ce?”. Explicația este simplă, ăia care au inventat televizorul, calculatorul sau laptopul au CITIT! Altfel, telefonul ăla pe care-l ții in mână nu exista! Nu exista nici facebook, google, wikipedia și nimic altceva dacă unii nu citeau! Ei aveau sclipiri de inteligență în timp ce tu, prostule, chiuleai de la școală ca să devii bărbat bând bere, o invenție antică, sau femeie adevărată probând tanga, o invenție vestimentară purtată prima oară de bărbați, de gladiatori, nu de vreuna care de nervi și-a rupt budigăii!
Tot ce ai tu în acest moment, casă, mașină, uscător de păr, pantofi, cămăși, nasturi sau ace, brice și carice cum îți place ție să spui, sunt sclipiri ale inteligenței. Oamenii care le-au creat au citit în cărți, nu în stele!
Nu poți veni tu acum ca învingător să-ți bați joc de munca lor apăsând butoanele cu tăria preconcepută că stăpânești universul.
Am postat un film cu Mihaela și Azorel și mi-am permis să critic administrația Bistriței. Prima este una dintre puținele bucurii ale celor ce am trăit și în comunism. A doua, un câștig al Revoluției din 1989, libertatea de exprimare. Proștii, atinși în orgoliul libertății lor câștigate pe facebook, au uitat că această libertate este datorată unor oameni care au murit în numele ei. Oamenii ăia au avut atunci o singură variantă: să citească și să moară pentru ca tu, prostule, să tastezi acum pe telefon injurii la adresa mea pentru că mi-am permis să pun o amintire dulce-amară a copilăriei multora și să-mi exprim cu argumente o greșeală a primăriei condusă de Ioan Turc. Tu, prostule, ai luat-o ca pe o ofensă adusă ție, pentru că tu te-ai născut deștept cu Căpitanul Bravo, Power Puff Girls și Transformers. Probabil și cu Turc, pardon bani în buzunar. Așa că, în virtutea puterii tale instituite de achiziționarea unui telefon, tabletă sau calculator îți poți permite să verși public veninul produs de neuronii încărcați cu surplusul suficienței.
Prostia nu este o boală, este o moștenire a umanității. Am ajuns aici, la acest nivel tehnologic pentru că inteligența a dominat prostia, nu invers!
Țara asta în care trăiești tu acum prostule și care nu-ți mai convine din cauză de insuficiență a dezvoltării este oglinda personalității tale. Tu nu ai citit, alții nu au citit, iar alții au ajuns conducători bazându-se pe prostia ta. Oricât ai crede că tu știi ce faci, că nu-ți dictează nimeni viitorul sau prezentul, de fapt ești parte integrantă din armata de proști care-i ține pe șmecheri în funcții. Muncești mai mult pentru ei, prostule, pentru că tu, adormit cu burta plină în fața televizorului, nu ai înțeles democrația decât la nivelul preșcolar, adică ai libertatea cuvântului. Da, o ai. Ai libertatea cuvântului în deșert, prostule! Iar când primești like-uri la comentariile tale îți crește stima de sine precum creștea Făt-Frumos din lacrimă. Dar ai citit Făt-Frumos? Știi că este un basm cult? Un basm, nu un banc!Iar ca să o scrie, Eminescu a citit, a studiat pe la Viena, a fost inspector școlar, nu a apăsat ca tine pe butoane ca să vadă la ce echipă a jucat Goethe!
Așa că lasă-mă pe mine să mă bucur de Mihaela. De copilăria mea modestă. Parte din viața mea, nu a ta.
Uneori o urăsc pe Ana Blandiana că a spus „îi plâng pe proşti şi proştii mă înving”. Eu vreau să fiu învins de stele, nu de licurici.
Așa că nu mai sta pe pagina asta, prostule. Apasă butonul ignore. Schimbă canalul comunicațional.
Eu mă uit la Mihaela și Azorel, mă gândesc și la Gopo, la studioul Animafilm și la neșansa ca acesta să devină mare precum studiourile Disney. Ar fi fost o portiță a acestui vis dacă atunci ar fi fost libertate și nu comunism. Tu o ai…degeaba. Ce frumos epitaf pentru prostie: DEGEABA.
P.S. Mai postez odată filmul cu Mihaela ca să-mi aduc aminte de tine, prostule. Bine, scuze, o să-mi aduc aminte și când o să mai scriu despre Turc.
