Știu, s-a mai scris zilele acestea pe acest subiect și pot fi catalogat ca adormit într-un oraș treaz aflat în continuă mișcare, avănd în vedere șantierele fără număr ce s-au infipt adânc în trupul orașului.
Bistrița suferă ca la o operație pe cord deschis, iar anestezia simțurilor cetățenești este asigurată de postări unde succesele administrative sunt relevate cu insistența reclamelor pentru medicamente.
Da, într-un fel bistrițenii sunt bolnavi de toate boalele, iar rețeta prescrisă de administrație se vrea a fi o doză șoc de antiinflamator cetățenesc. La modul te doare capul deschidem un șantier, te doare mijlocul anunțăm un proiect, dar cea mai nobilă boală este aceea când te doare-n cot sau in paișpe. Specifică administrației, această molimă se vrea împrăștiată la orice colț de stradă pentru ca orice bistrițean să devină indiferent la un moment dat. Nu există tratament, doar lehamite.
Bistrițenii plătesc pentru asigurările sociale, dar plătesc mult mai mult pentru administrație si nu au niciun fel de asigurări. Pe asta mizează cei care cheltuiesc banii publici. Așa a făcut si domnul primar Ioan Turc, doctor fiind și el, lucrarea sa intitulându-se „Modernizarea țării în doctrina liberalismului românesc”. Domnul doctor vorbește acolo despre un tratament utopic al societății românești, unde cinstea, corectitudinea și onoarea reprezintă elemente de bază ale unei bunăstări sănătoase.
Totuși, ce mama lui Ștefan cel Mare și Sfănt reprezintă achiziționarea unei mașini multifuncționale, de 16 ani vechime, la prețul de 80.000 euro bani publici?
Aici nu mai vorbim de cinstea, corectitudinea și onoarea invocate de domnul doctor Turc în teza de doctorat, ci de o „afacere”. Profitabilă pentru persoana fizică reprezentată de vânzător, un anume domn Săplăcan, și păguboasă pentru cetățenii care n-au niciun control asupra banilor oferiți administrației spre a fi investiți corespunzător.
Se cuvine a-i oferi vânzătorului felicitări, a știut să fraierească statul român, un stat impotent financiar, dar care, iată, are bani pentru șampania dinainte și dușul de după.
De ce să nu faci afaceri cu statul dacă statul îți dă cât ceri? Este ca și cum te duci la doctor, dai șpagă și el îți dă o rețetă compensată! Da frățică, dar 80.000 de euro când o asemenea mașină este până în 20.000? Iar una aproape nouă, turbo vorba copiilor, este vreo 50.000? Să nu ne spună cineva că a fost a unei bătrâne din Germania care a ținut-o în garaj și are kilometri puțini! Bistrițenii nu sunt proști! Și apropo, orice bistrițean are dreptul să aibă suspiciuni, respectiv dacă există un parandărăt. Nu?
Mașina respectivă este depășită ca utilitate! A fost vopsită, curațată, dată cu parfum, dar prețul de 80.000 euro este o sfidare la adresa oricărui cetățean plătitor de taxe. Spuneam că bistrițenii nu beneficiază de asigurări administrative, că află de pe facebook ce se întâmplă cu banii lor. În situația unui oraș văduvit de un primar cumsecade de foarte mult timp, a fost votat un doctor în liberalism care se joacă cu banii statului ca un antreprenor.
Frățică, primăria nu este inițiativă privată, nici cabinet ginecologic unde prescrii bromură partenerului pentru adormirea simțurilor cetățenești!
Primăria este răspundere civică, dat cu subsemnatul în fața oricărui cetățean care-și ia de la gură ca să ai tu banii pe card la dată fixă și budă personală! Iar tu, ce faci? Îi oferi ce? O mașină multifuncțională de epocă, bună pentru programul Rabla, la preț de avion?
Domnule primar doctor, era o vorbă golănească, dă-te jos din corcoduș că te calcă submarinul! Adică, lasă vrăjeala.
Asigurările alea administrative de care vorbeam există totuși, să știi! Se numesc ANI, DNA, Curtea de conturi. Acolo se verifică rețetele administrative semnate de doctori.Și apropo, de ce nu ai apelat la samsarii tăi din partid? Îîî?
„Acei oameni minunați și mașinile lor zburătoare” a fost un film. Comedie. La Bistrița este tragedie. Iar în rolul principal este un primar care vrea să convingă oamenii de faptul că o rablă este avion. Așa este asigurat zborul. „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Pardon, ăla-i alt film. Acolo este vorba de un sanatoriu de boli mintale. Nu suntem departe…
