În anii ’70, a fost lansat filmul românesc „Eu, tu și Ovidiu”, o comedie muzicală, o peliculă estivală cu accente comuniste evidente.
Ideea filmului, pregnantă pentru acele vremuri, era asigurată de pretextul realizării „comenzii 201” de către o uzină metalurgică din Constanța. Sîc!
Desigur, Ovidiu era statuia de la malul mării ce îl reprezenta pe poetul roman exilat de împăratul Augustus.
Există însă statui și acum cu numele Ovidiu, dar nu sunt făurite din marmură, ci din carne și oase. O asemenea statuie umană, de fapt un ansamblu funerar al politicii și administrației românești are și Bistrița în proprietate. Este fost prefect, actual șef de serviciu tot în prefectură. Tot la stat. Privatul îi stă în gât, îl sufocă.
Idiocrația, un concept născut din cele 5 legi fundamentale ale prostiei, enumerate de Carlo Cipolla (profesor de economie mondială) ar trebui memorate de domnul Frenț pentru că omul cât trăiește învață.
Legea 1: Întotdeauna şi inevitabil se subestimează numărul proştilor în “libertate”.
Legea 2: Probabilitatea ca o persoană să fie stupidă este independentă de alte caracteristici ale persoanei respective.
Legea 3: Omul prost creează probleme altor persoane sau unui grup.
Legea 4: Persoanele inteligente subestimează întotdeauna daunele pe care le pot provoca oamenii proşti.
Legea 5: Un prost este cel mai periculos om (este un corolar al Legii 4, derivă din aceasta ca o concluzie)
Concret, Ovidiu Frenț a găsit de cuviință ca la comemorarea eroilor din decembrie 1989 să ceară demisia actualului prefect, Mica Oprea!
Repetăm, la comemorarea eroilor Revoluției!
Morții Revoluției asta au avut în plan: Ovidiu Frenț să fie prefect forever! Să fie bătut în cuie ca bugetar.
De unde și vorba, „să vii să-ți dau cuie pentru statuie”.
Departe de noi să îi luăm apărarea actualului prefect. Lipsa de empatie, de diplomație o caracterizează și nu există leac ca să o facă sociabilă. Este prefect și nu este. O frecție Diana la piciorul de lemn din teritoriu al guvernului.
Ovidiu Frenț, șef serviciu în prefectura județului Bistrița-Năsăud și președinte al Asociației 22 decembrie, având limbaj articulat și deget opozabil, însuflețește uneori forma fără fond, rostind cuvinte pe care și Caligula nu le-ar fi rostit în fața calului. Măcar bidiviul era senator.
Ok, vrea statuie.
La statuie se dau cuie, sau se mai dă și altceva? O pedeapsă, un cadou pe creștet de la păsări, ceva? Nimic.
Ovidiu romanul a scris versuri. Ovidiu Frenț face dovada ipocriziei, a frustrărilor exact când președintele său de partid era plecat. „Merge mintea la băiatu’”, așa cum spune filosoful Guță, dar la prostii. Nu face pipi în lift și nici nu se așează în autobuz pe locul gravidelor, dar emană în spațiul public flatulență neuronală.
Când era prefect, Ovidiu Frenț a mai făcut-o de oaie, dar s-a învelit cu lâna. Deși aproape toată lumea spunea că o pârtie de schi lângă Bistrița, la 600 metri altitudine, este o prostie, Ovidiu Frenț a susținut că urmează o minieră glaciară, iar pârtia va fi un succes!
Ce să-i ceri statuii când ea este statuie? Poți s-o vandalizezi, s-o pictezi cu pokemoni. S-o demolezi. Dar atât.
Asemenea specimen care nu respectă solemnitatea unui moment dedicat memoriei victimelor din decembrie 1989, nu numai că întinează lupta eroilor, dar aduce grave prejudicii de imagine și partidului din care face parte!
Scrie în legea prostiei numărul 3. Chiar și în 4.
Domnul Frenț se laudă că a luat parte la Revoluție. Sunt sute de mii, milioane de oameni care au ieșit în stradă la Revoluție, dar 99 la sută dintre ei nu au alergat după certificat de revoluționar. Ovidiu Frenț, da.
Era în filmul ăla românesc o scenă când Florin Piersic și Violeta Andrei cântau melodia „Oare cine ești tu?”.
Chiar așa, cine ești tu, Ovidiu Frenț?
Un idiocrat?
