În Bucureștiul interbelic un magazin de pânzeturi și alte articole textile făcea furori: „La vulturul de mare cu peștele în gheare.”
Nu știu de ce, dar urmărind o filmare din Consiliul Local Bistrița mi-am dat seama că vulturul poate deveni oricând un banal pescăruș iar peștele o fâță cu aere de știucă.
Conflictul din Primăria Bistrița este născut dintr-o sintagmă puerilă „eu sunt mai tare ca tine”. Autorii: primarul Ioan Turc, secretarul Floare Gaftone și arhitectul-șef, Monica Pop. Războiul acesta fratricid, pardon administrativ, a avut ecouri nebănuite ce s-au lăsat cu „te spun la mama”, adică DNA, cu rețineri, procese și repuneri în funcție, în vreme ce oamenii asteaptă luni de zile, luni fraților, un certificat de urbanism. Nimeni nu înțelege de ce circuitul eliberării acestor certificate se blochează la intrare, înainte de a se desfășura actul administrativ consensual. Primăria Bistrița are pe rol destule dosare, iar orice cetățean ar trebui să știe că acționarea în judecată a Primăriei înseamnă o cheltuială a instituției…tot din buzunarul reclamantului și al celorlalți fraieri care plătesc taxe și impozite!
Să nu mai punem la socoteală că salariile celor trei sunt tot pe spatele cetățenilor.Mult mai simplu ar fi ca daunele, cheltuielile de judecată să fie suportate din buzunarele personale ale celor care duc un război prostesc, abuziv și contra naturii.
La ședința de ieri a Consiliului Local secretarul Floare Gaftone a făcut o dezvăluire cel puțin ciudată: „am muncit 9-10 ore pe zi și sâmbătă și duminică în primărie să verific documente”. Wow! Sacrificiu, dar o fi legal? În zilele libere vii să verifici documente aflate sub spectrul secretului de serviciu și nimeni nu te întreabă ce mama lui Ștefan cel Mare cauți prin birourile instituției când ar trebui să fii acasă? Dacă furi documente, dacă faci copii după acte?
A elibera un certificat de urbanism este un lucru banal la alte primării. La Bistrița mâna stângă scarpină urechea dreaptă, iar călcatul în strachină sau troaca răsturnată sunt obiceiuri cotidiene.
I-au trebuit doi ani primarului Turc, doi ani fraților, să-și dea seama unde este buba și să folosească frecție Diana la piciorul de lemn al administrației sperând că astfel orașul va deveni campion la atletismul dezvoltării.
Râca, ura, aroganța, infatuarea, preaplinul au fost arme în războiul Turc-Gaftone-Monica Pop. Se spune că secretarul instituției are o armă secretă legată de casa domnului onor primar. Deocamdată Turc i-a dat cu infanteria peste nas printr-o fișă a postului care-i reduce doamnei prerogativele.
În loc ca Primăria Bistrița să rezolve problemele cetățenilor, aceștia sunt și plimbați, și cu banii luați, într-un cuvânt batjocoriți.
Facem pariu că va apare DNA în schemă, în urma amenințărilor, pentru a se instaura pacea? Poate că doamna secretar se gândește că fiul domniei sale, șef la Antifraudă Bistrița-Năsăud, este un sprijin constant. Poate că domnul Turc se gândește că sprijinul său politic și votul primit de la cetățeni vor contrabalansa afacerea aceasta a timpului pierdut.
Nu știm cine va învinge. Normal ar fi ca legalitatea, bunul simț si respectul față de cetățean să primeze. Dar ce poate fi normal „La Vulturul de mare cu peștele în gheare”?
Poate doar „La trei ochi sub plapumă”, o bodegă celebră tot din Bucureștiul interbelic, unde se adunau specialiștii în coțcării.
