Ce ai frațică cu Turc?, mă întreabă căte-un liberal. N-am nimic. Doar consemnez ipocrizii. Acum un an, la miezul nopții, când dormeau și clopotele conștiinței, un strigăt liberal a străbătut județul Bistrița-Năsăud.
„Un Stalingrad politic”, a scris Ioan Turc, președintele PNL BN, revoltat la nivelul țesutului epitelial, denumit în termeni populari…șorici.
Recursul la istorie a devenit, iată, unica scăparare intelectuală a celui care în postări se fotografiază pe șantierele unde talentul de constructor se întrevede precum mersul manechinelor pe uliță.
Neliniștea față de viitorul PNL a erupt precum Vezuviul ce a îngropat Pompeiul, transformând grija populară în grijania mă-sii.
Istoria contemporană ne relevă că Ioan Turc a fost un vizionar, un Nostradamus, Petrache Lupu, Baba Vanga și mai puțin George Orwell. În 2008, a făcut alianță cu PSD, când neam de liberal de la gogoșar încoace nu s-ar fi gândit la așa ceva. După acest, cităm, Stalingrad politic, încearcă tardiv de târziu și cu întârziere, cum ar spune hâtru Păstorel Teodoreanu după o damigeană de vin, să numere victimele procesului de transformare al profesionalismului și meritocrației într-o înfrângere celebră. PNL BN este mai unit ca oricând, toate familiile liberalilor ce activează în municipiul Bistrița fiind incluse în nomenclatorul funcțiilor politice sau bugetare.
Armele din campania electorală au fost depuse în rastel, Turc și-a pierdut direcția, indiferent că acum și-a rezolvat unghiul de fugă spre liberalismul de rit nou, unde tăcerea din păpușoi este echivalentă cu pantalonii în vine.
Această reușită strategică vine în completarea alteia, care a durat vreo câțiva ani, de pe vremea când a fost tolerat ca director la Registrul Comerțului de guvernarea PSD. Președintele PSD BN, Radu Moldovan, știe de ce. În acei ani, Turc a fost mulțumit de cum se comportă PSD. În vreme ce liberalii din județ făceau foamea visând la funcții, el era bine mersi.
Dealtfel, actualul său parcurs politic, încununat cu funcția de primar al municipiului Bistrița, se înscrie în linii mari în același context. Stalingradul politic de care vorbește nu se referă la asediul social-democraților asupra liberalismului guvernant, ci de pierderea unui capital politic care l-ar trimite în neantul incertitudinii electorale peste un an și jumătate.
În România este un Stalingrad pe invers, cu liberali care-și apără moșia, și nevoile, și neamul liberal, în fața cotropitorilor cu trei trandafiri la butonieră. Ei, așa au fost și femeile dacilor la început, pe urmă s-au dedat la gesturi de natură sexuală prin tunelurile de sub Bucegi din care s-au născut ditamai românii. Postarea aia de la miezul nopții a inclus îngrijorare la mișto și a trezit din somn neamul adormit și mut al PNL ca să-i dea like-uri. De fapt, Ioan Turc trăiește din like-uri pe facebook. Nu mai punem la socoteală faptul că, atunci, și-a dat singur like la postare, să dovedească tuturor că este treaz, nu beat de putere!
La beția puterii nu se ajunge cu o sticlă de whiskey, ci cu ipocrizie, minciuni electorale și false tratate despre democrație, meritocrație si profesionalism.
Bătălia de la Stalingrad a durat 199 de zile. Acolo au murit 200.000 de soldați români. Domnul Turc, mare liberal, și-a dat seama că nu a fost niciun Stalingrad în PNL. Dispariția oportuniștilor s-a amânat.
Durează mult ca istoria contemporană să pună mizeria pe făraș.
Avea Gheorghe Dinică o vorbă: „În cârciumă e ca la grădiniță. Te-ai pișat pe tine, pleci acasă”. Sunt doar 150 metri de la primărie până la casa domnului Turc și 175 până la sediul PNL BN. Plat. #sepoate
