Avem o generație care continuă să viruseze societatea. O generație de oportuniști, fără scrupule, crescută si creată în spiritul materialismul dialectic, în care Dumnezeu și morală au fost ejectate, pentru că le blocau ascensiunea spre a se instala prin impostură. O generație de foști profitori ai comunismului – sau provenită din părinți care au beneficiat de toate privilegiile comunismului -, care a învățat, practicat și continuă să practice arta „descurcărelii”, la perfecție, fiind actori desăvârșiți în acest sens. Pentru ei, obținerea puterii, prin impostură, e trofeul suprem, spre care tind și care le consumă întreaga energie de care dispun. Știu că n-au „dotările” necesare, dar le suplinesc cu voință, acompaniată de machiavelism (stil mafiot). De treizeci de ani România se află sub blestemul acestei moșteniri arhaice, a supremației șmecherului în fața celui inteligent și moral, care distruge societatea și nu permite progresul, respectiv instaurarea democrației reale și a statului de drept. O doctrină, extrem de pragmatică, din care lipsește, ingredientul de bază al democrației: morala. Pentru că morala încurcă. Nici un oportunist și nici un impostor nu cred în morală, pentru că, altfel, soarta lor ar fi pecetluită, ascensiunea imposturii fiind blocată. Dacă, o dată cu revoluția, s-ar fi instaurat și regulile morale în societate, ce-ar fi blocat impostura, România n-ar fi orbecăit, treizeci și unu de ani, prin această mocirlă imorală, creată și întreținută de generația materialist dialectică, formată în comunism, care a practicat „descurcăreala” că mod de viață și manifestare în societate și n-ar fi ajuns o societate ale cărei elite le reprezintă „descurcăreții” ce s-au realizat prin trafic de influență. Ce avem azi, de fapt? O societate emanată de concurența valorilor morale? O piață liberă, în care cererea și oferta fac diferența? O societate în care aflarea adevărului și implementarea acestuia este preocuparea fundamentală a justiției? O societate caracterizată de egalitate în fața legii? O societate în care posturile si funcțiile se ocupă prin competență? O societate care respectă, apreciază și promovează performanța? ) societate în care mass-media promovează adevărul și sancționează impostura? Deși ar trebui să fie repere fundamentale, acestea sunt doar deziderate și iluzii. De fapt avem o parodie de societate, o „struțo-cămilă” pretins modernă, care, din oportunism imoral, a încercat să încrucișeze materialismul dialectic, de tip comunist, cu democrația de tip pseudo-capitalist, păstrând însă aceeași indivizi, „descurcăreți”, cu aceleași metode imorale, la cârma societății. Și pentru că au învățat și s-au perfecționat în arta manipulării și dezbinării – profitând de lipsa de educație și ignoranța, pentru ca nu s-au implementat mecanisme de selecție eficiente -, societatea continuă să fie dominată de fosilele comunismului și de „elefanții” născuți din melanjul dintre oportunismul în comunism și oportunismul în pseudo-capitalismul românesc, cel care a generat un produs nou, înspăimântător de avar și cinic. Acesta este prototipul actualului model de „descurcăreț”: oportunist, rapace, lacom, lipsit de empatie, lipsit de scrupule, care calcă pe cadavre fără cea mai mică mustrare de conștiință. Acesta este modelul de succes al noii generații: individul lipsit total de morală, setat, genetic, doar pentru avere și putere, dispus la orice pentru a le obține. Alt model nu există! Genul acesta de indivizi sunt cei care, mânați de lăcomie, au generat dezastrul în care ne aflăm, din toate punctele de vedere: material și, mai ales, moral. Lor trebuie „să le mulțumim” pentru tot!
Genul acesta de individ, creat din melanjul oportunistului de tip comunist și cel capitalist, este specia cu care ne confruntăm azi, peste tot și cel care generează majoritatea problemelor în societate. Pentru că neavând limite morale, n-are nici limite materiale: vrea tot, chiar dacă n-are nici un drept, dar face totul să și-l obțină. Cum procedează? Traficând influența, respectiv cumpărând și manipulând mass-media să tacă complice. Astfel, aceste „elite de mucava”, își ascund adevărata față și păcălesc populația, continuând, prin prezența și prin modul lor de acțiune, să infecteze societatea cu impunerea stilului de viață bazat pe „descurcăreală”, de care sunt mândri, dar care nu înseamnă altceva decât proliferarea corupției, pentru că întreg modul lor de viață, averea acumulată și ascensiunea socială, se bazează pe corupție. Din acest punct de vedere trebuie să recunoaștem că nimeni nu e mai performant ca ei în exploatarea mecanismului perfecționat în comunism: „pila sau relația” și „pumnul în gura” celor care le contestă impostura. Nimeni nu e mai eficient decât ei în exploatarea traficului de influență și în a culege efectele, respectiv în a cumpăra tăcerea mass-media. Câți sunt? Uitați-vă în jur. Nu mulți, ci foarte mulți! Foști profitori ai comunismului (directori de instituții, funcționari din ministere și agenții, foști ofițeri de securitate, foști milițieni și odraslele lor, educate în același spirit), controlează, azi, prin mecanismul traficului de influență și cumpărând tăcerea mass-media, întreaga societate și mare parte din economie. Putrezi de bogați, în urma averilor realizate, în urma deposedării populației, prin exploatarea traficului de influență, ei sunt cei care, în stil fanariot, vor să decidă totul: de la cine este și va fi membru al Parlamentului, al Guvernului, șefii agențiilor de stat, și până la ultimii funcționari publici. Totul prin exploatarea mecanismului traficului de influență, numit, popular, „descurcăreală” și prin cumpărarea tăcerii mass-media. Pentru ei, așa cum se vede, nimic nu este imposibil!
Cu o astfel de „relicvă”, arhaică, preluată de noua societate, provenită din „elita” comunistă, m-am confruntat recent. Un individ model de „descurcăreală”, care, precum pisica, „a căzut în picioare”, în orice situație. Un fost director, cu pedigree, din finanțele maramureșene – ce a patronat una din cele mai mari rețele de corupție din România, în materie de furt de TVA -, arogant și cu tupeul dat de poziția socială, s-a simțit „îndreptățit” să-mi facă morală și să-mi conteste opiniile. Un individ care, în 2008-2009, când eram delegat, cu DIICOT, în Maramureș, deși zăngăneau cătușele în preajma lui (e o enigmă cum a scăpat), dădea, se pare, consultanță infractorilor pe care-i verificam. El, unul dintre oportuniștii cu pedigree ai finanțelor, care, după cum spun unii dintre foștii subalterni, a strâns o avere de l-ar face invidios și pe Al Capone (la toate capitolele) și care și-a schimbat „culoarea” politică, precum lupul părul (ultima dată era aciuat sub umbrela liberală), pentru a se menține în funcții, s-a trezit îndreptățiți să spună că mint când afirm că aproape toate funcțiile de director în ANAF sunt traficate politic și nu mai contează competența sau rezultatele. Și cum îi stă bine unui traficant de influență, cu pedigree, a procedat că atare, ca să nu se dezmintă: adică traficându-și influența pentru a mă bloca să mai public, pe un site, al unui sindicat din finanțe, adevărul despre modul de operare al acestui gen de oportuniști. Sub masca că aș fi folosit un limbaj licențios (eu consider că am ripostat mult sub nivelul bădărăniei fostului director), am fost blocat. Firesc, dacă avem în vedere faptul că cei care au luat decizia au fost colegii lui (de regională, care administrează site-ul). Nefiresc însă când e vorba de morală. Pentru că, indiferent de justificări, a da satisfacție unui astfel de individ înseamnă să preiei și să perpetui aceleași metode cu care generația lui, de oportuniști fără scrupule, au distrus și infestat societatea: traficul de influență și „politica punerii pumnului în gură”, pentru a nu se afla adevărul despre oportuniștii tranziției și despre impostori. În aceste circumstanțe, cine mai crede în buna credință a ceea ce susține că promovează acest site?
