De ce ne mirăm? Politicienii români supraviețuiesc exploatând ignoranța și neștiința cetățenilor despre drepturile europene pe care le au! Asta presupune, în primul rând, încălcarea regulilor principale ale democrației, respectiv a egalității în fața legii, adică justiție pentru toți și stat de drept. Or, aplicând principiul dreptate pentru toți, politicienii devin „muritori de rând”, supuși rigorilor legii, ca oricare alt cetățean, ceea ce nu convine unor parveniți prin metode de tip proletcultist. Cum să se întâmple asta în România? De treizeci și unu de ani, politicienii români, organizați pe principiile ‘Ndragheta (mafia calabreză), s-au zbătut tocmai pentru a anula orice prevedere legislativă care nu-i situa dincolo de „brațul” legii și să distrugă autoritatea publică ce funcționa pe principii europene. Au făcut tot ce le-a stat în putință să reinstaureze statul totalitar, controlat, exclusiv politic și să subordoneze politic economia și tot ce înseamnă administrație publică. Și când n-au reușit în Parlament ori Guvern, au reușit prin cel mai nociv și mafiot organism posibil, Curtea Constituțională, să creeze un mecanism prin care mafia politică să se situeze deasupra legii, fie ea și europeană. Ce altceva putea emana o fosila comunistă, precum fostul procuror comunist, revanșard, Dorneanu, scăpat de judecata istoriei? Ce altceva puteau emana restul fosilelor comuniste, ce-l înconjoară pe Dorneanu, la Curtea Constituțională, gen Enache, pe care istoria i-a iertat? După cum se comporta, aceste fosile comuniste, frustrate că România a aderat la UE și la NATO, profitând de toleranța și ignoranța anticomuniștilor, ai impresia că sunt setați pe răzbunare pentru înlăturarea comunismului. Pentru că tot ce emit se rezumă la mijloace de reinstaurare a statului totalitar, ce se vrea administrat politic și la reintroducerea stilului dictatorial de administrare a țării. Și ce dacă România a semnat un protocol cu UE și s-a angajat – modificând chiar și Constituția în acest sens – să respecte principiul întâietății aplicării legislației UE, în raport cu cea națională? Păi, când ai creat un organism, stat în stat, cu prerogative dincolo de limitele constituționale, păpușat de corporațiile monopoliste ce controlează România, ce poate oricând declara, orice lege, ca fiind neconstituțională, fără a justifica acest lucru, condus de un fost comunist, cu pedigree, care urăște capitalismul, cum să accepți faptul că primează legislația europeană în fața celei naționale? E împotriva intereselor comune (monopoluri-politică), nu? Legile europene sunt valabile doar dacă servesc interesele politicianiste, nu? Pentru ce s-au luptat politicienii români treizeci și unu de ani? Nu pentru a hotărî ce e în interesul lor și a grupărilor monopoliste pe care le-au protejat și ce nu? Cum să-și piardă ei privilegiile, „sponsorii” și, mai ales, statutul de intangibilitate juridică, acceptând primordialitatea legislației UE în raport cu cea internă? Infringement? Și ce dacă? Ei plătesc, sau populația, amenzile pentru infringement? Păi, ne spune cineva, în prezent, câte acțiuni de infringement sunt pe rol, împotriva României, care ne vor aduce sancțiuni drastice, până la blocarea totală a atragerii de fonduri? Numai anul trecut s-au înregistrat vreo patruzeci. Îi pasă cuiva? Plătește, cineva, personal pentru asta? Nu se vede că Parlamentul, Guvernul și mass-media (mituită de Guvern), tac și nu popularizează acțiunile de infringement împotriva României, de parcă n-ar exista și n-ar avea nici un efect asupra economiei ori statului de drept? Oare de ce atâta liniște pe o temă atât de gravă, din punct de vedere democratic? Răspunsul e simplu! Pentru că, acțiunile de infringement privesc domenii controlate de mafia politică și crima organizată, pe care politicienii nu vor să le facă publice. Sunt domenii în care, prin modificări legislative operate de Parlament sau Guvern, ori de Curtea Constituțională, ori prin refuzul de a adapta legislația internă la cea a UE, România a creat monopoluri în piața internă și încalcă, frecvent, legislația europeană, creând discriminare în piață, tratament inegal în fața legii, ori oferă protecție politică celor ce încalcă legile economice. Deci, când dăm cu „tifla” UE și ne opunem aplicării legislației UE, pe teritoriul României, în nici un caz n-o facem pentru a proteja interesele cetățenilor – cum se susține, demagogic -, ci pentru a proteja interese de tip mafiot, în care sunt implicate clasa politică și crima organizată, care operează prin intermediul trusturilor monopoliste. Analizați fiecare acțiune de infringement deschisă, ce vizează România, priviți dincolo de demagogie și o să vedeți că în spatele acestei opoziții la aplicarea legii europene se află crima organizată ce operează în România și interese de tip mafiot ale celor ce-au creat monopoluri prin care jefuiesc populația captivă. Cum se vă sfârși asta? Dacă nu eliminăm trusturile monopoliste, din piață (și nu cred că vom avea, vreodată, vreun Guvern capabil de așa ceva), cu siguranță, vom ajunge la excluderea din UE, fapt dorit, în primul rând, de politicieni și crima organizată protejată de politicieni. Pentru că între a menține monopolurile din piață și a rămâne in UE, clasa politică românească, cu siguranță, prefera în afara UE. De ce? UE înseamnă drepturi, precum salarii decente, acces egal la resurse și justiție, eliminarea monopolurilor și a trusturilor în economie și a economiei centralizate, controlată politic. Or, într-o țară în care consumatorul a devenit captiv monopolurilor energetice, carburanților, utilităților, ce s-au dezvoltat și au acaparat întreaga populație, cu sprijinul guvernelor și a clasei politice, a aplica legislația europeană (în primul rând antitrust și antimonopol), înseamnă a lovi în interesele de tip mafiot, ale marilor corporații monopoliste ce controlează întreaga clasă politică românească și nimeni nu vrea asta. De asta avem și o asemenea criză guvernamentală! Cine își dorește un Guvern care să blocheze politica de monopol creată în zeci de ani? Când ai doar câțiva „jucători” în piață, ce controlează tot (unul în domeniul carburanților, unul în domeniul exploatării și prelucrării lemnului, doi în domeniul gazelor și patru în domeniul energiei electrice, restul fiind doar ca număr, așa, să pară că există concurență), despre ce liberalizare a pieței energiei sau în alte domenii, vorbim? Cum să renunțe, mafia, la un asemenea „pot”? Toate guvernele din țările dezvoltate ale lumii au că principală preocupare blocarea politicii antitrust și de monopol, pentru a facilita populației accesul egal la resurse. Pentru că, analizat în structură, monopolul este specific marxismului și comunismului, având ca efect eliminarea concurenței și îngrădirea accesului la resurse a populației. În România, pentru că avem o clasă politică needucata, analfabetă funcțional, diletantă profesional, hoață și coruptă, ne-am întors de unde am plecat în 1989: la recrearea monopolului pe piața energiei, a carburanților, a lemnului și altor utilități de strictă necesitate, adică a tot ce asigură subzistența populației. De aceasta dată, însă, numitorul comun nu-l mai reprezintă accesul egal la resurse, ci profitul uriaș realizat prin spolierea populației. Cum s-a ajuns aici, când statul (poporul) este, încă, proprietarul, de fapt și de drept, al rezervelor de gaz, de țiței, al hidrocentralelor, centralei atomice, pădurilor, rețelelor de apa sau distribuție, existând rezerve pentru a asigura cel puțin 70% din necesar? Simplu! Statul, corupt, nu și-a făcut datoria și nu a blocat formarea trusturilor și a monopolurilor în România, permițând câtorva corporații să controleze distribuția în România a carburanților, gazelor, energiei electrice, lemnului, apei curente, alimentelor. Or, în aceste condiții, când întreaga populație a României a devenit captiva unor monopoluri, create prin prostia și corupția ce caracterizează clasa politică și guvernanții, liberalizarea prețului și reglementarea acestuia pe bursă nu e decât o mare cacealma, pentru că a însemnat, de fapt, asigurarea controlului pieței de către corporații monopoliste și mecanismul prin care acestea pot spolia, fără limită, populația României, practicând orice tarife vor, pentru că nu au nici o concurență reală și nici o lege care să blocheze activitatea de trust și monopol în piață. Sub masca liberalizării prețurilor și vânzarea pe bursă, s-a creat doar iluzia că poți alege, atât timp cât există un producător și câteva corporații ce dețin monopol pe distribuție, ce stabilesc prețul pieței. E jaf monopolist! În aceste condiții, cu un guvern păpușat de corporațiile monopoliste, evident că nu se dorește aplicarea legislației UE, pentru că UE are o politică clară împotriva a tot ce înseamnă trust și monopol în piață. Efectul? În curând, „out” din UE, pentru că politicienii români nu sunt capabili să blocheze politica corporatistă de monopol în România! De ce? Pentru că sunt infantili, diletanți și coruptibili! Exact pe gustul corporațiilor monopoliste, al căror cinism nu are limite!
